1. [DEX '09] BIOSTAZIE s. f. (Geol.) Fază de stabilitate în evoluția reliefului datorată absenței eroziunii, în condițiile existenței unei pături permanente de vegetație. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biostasie.
2. [MDA2] biostazie sf [At: DEX2 / P: bi-o-sta-zi-e / Pl: ~ii / E: fr biostasie] (Glg) Fază de stabilitate în evoluția reliefului datorată absenței eroziunii, în prezența unei pături permanente de vegetație.
3. [DEXI] biostazie s.f. (geol.) Fază de stabilitate în evoluția reliefului datorată absenței eroziunii, în condițiile existenței unui strat permanent de vegetație. • sil. bi-o-. g.-d. -iei. /<fr. biostasie.
4. [MDN '00] BIOSTAZIE s. f. fază de stabilitate în evoluția reliefului, în care absența eroziunii este determinată de o pătură vegetală. (< fr. biostasie)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL