1. [DEX '09] BINOCLU, binocluri, s. n. Instrument optic alcătuit din două mici lunete terestre, folosit pentru a privi de la (mare) distanță. – Din fr. binocle.
2. [MDA2] binoclu sn [At: VLAHUȚĂ, D. 110 / Pl: ~ri / E: fr binocle] 1 Instrument optic alcătuit din două lunete mici. 2 (Rar) Pansament care acoperă amândoi ochii.
3. [DEXI] binoclu s.n. 1 Instrument optic format din două lunete identice paralele, folosit pentru a privi obiectele aflate la distanță. Ofițerii urmăreau cu binoclurile căderea ghiulelelor (SADOV.). 2 (med.) Pansament care acoperă amîndoi ochii. • pl. -uri. și (fam.) benoclu s.n. /<fr. binocle, lat. binoculus; cf. lat. bini, -ae, -a „cîte doi”, oculus, -i „ochi”.
4. [CADE] *BINOCLU (pl. -luri) sn. 📻 Ochian prin care se poate privi cu amîndoi ochii deodată, întrebuințat mai adesea la teatru (🖼 482) [fr.].
5. [DEX '98] BINOCLU, binocluri, s. n. Instrument optic alcătuit din două mici lunete terestre, folosit pentru a vedea obiectele situate la (mare) distanță. – Din fr. binocle.
6. [DLRLC] BINOCLU, binocluri, s. n. Instrument optic alcătuit din două mici lunete terestre, cu ajutorul căruia pot fi văzute obiectele situate la distanță mare față de punctul de observație. Binoclu pentru teatru. Binoclu de cîmp. ▭ Ofițerii urmăreau cu binoclurile căderea ghiulelelor. SADOVEANU, O. VI 22. [Satul] se vedea.. ireal și departe, micșorat ca printr-un binoclu întors. C. PETRESCU, R. DR. 208.
7. [DLRM] BINOCLU, binocluri, s. n. Instrument optic alcătuit din două mici lunete terestre așezate paralel la o distanță egală cu cea dintre pupilele observatorului, folosit pentru a vedea obiectele situate la distanță. – Fr. binocle.
8. [DN] BINOCLU s.n. 1. Instrument optic format din două lunete terestre mici, folosit pentru a privi obiectele așezate la distanță. 2. Pansament care acoperă amîndoi ochii. [Pl. -uri. / < fr. binocle].
9. [MDN '00] BINOCLU s. n. 1. instrument optic din două lunete identice paralele, pentru a privi obiectele la distanță. 2. pansament care acoperă amândoi ochii. (< fr. binocle, lat. binoculus)
10. [Șăineanu, ed. VI] binoclu n. ochian de teatru.
11. [Scriban] *binóclu n., pl. urĭ saŭ oacle (fr. binocle, d. lat. buni, cîte doĭ, și oculus. V. monoclu). Ocheană cu doŭă tuburi de privit, uzitată în armată, la teatru ș.a. – Vulg. be-.
12. [DEXI] benoclu s.n. v. binoclu.
13. [Scriban] benóclu v. binoclu.
14. [DOOM 3] binoclu (desp. bi-no-clu/bin-o-) s. n., art. binoclul; pl. binocluri
15. [DOOM 2] binoclu (bi-no-clu / bin-o) s. n., art. binoclul; pl. binocluri
16. [MDO] binoclu
17. [IVO-III] binoclu, -cluri.
18. [DER] binoclu (binocluri), s. n. – Instrument optic folosit pentru a vedea obiectele la distanță. Fr. binocle. – Der. binocla, vb. (a privi cu binoclu; a privi pe furiș); binocular, adj. din fr. binoculaire.
19. [Argou] binoclu s. n. sg. ochi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL