1. [DEX '09] BINIȘLIU, binișlii, s. m. (Înv.) Persoană care purta biniș; p. ext. curtean. – Din tc. binișlı.
2. [MDA2] binișliu sm [At: FILIMON, ap. ȘIO / Pl: ~ii / E: tc binisly] (Înv) 1 Purtător de biniș (2). 2 (Pex) Curtean.
3. [DEXI] binișliu s.m. (înv.) Persoană care purta biniș. ♦ Ext. Curtean. • pl. -ii. /<tc. binișlı.
4. [CADE] ‡BINIȘLIU sm. Cel ce purta un biniș; curtean: Doamna cu boierii cei mari și binișliii săi (FIL.) [tc. binišly].
5. [DEX '98] BINIȘLIU, binșlii, s. m. (Înv.) Persoană care purta biniș; p. ext. curtean. – Din tc. binișli.
6. [DLRM] BINIȘLIU, binșlii, s. m. (Înv.) Persoană care purta biniș; curtean. – Tc. binișli.
7. [Șăineanu, ed. VI] binișliu m. purtător de biniș, curtean: Doamna cu boierii cei mari și binișlii săi FIL. [Turc. BINIȘLY].
8. [Scriban] binișlíŭ m. (turc. binišli). Vechĭ. Purtător de biniș, boĭer, curtean.
9. [DOOM 3] binișliu (înv.) s. m., art. binișliul; pl. binișlii, art. binișliii (desp. -li-ii)
10. [DOOM 2] binișliu (înv.) s. m., art. binișliul; pl. binișlii, art. binișliii (-li-ii)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL