1. [DEXI] binemirositor, -oare adj. Care miroase frumos; parfumat, aromat. • pl. -ori, -oare. /bine + mirositor.
2. [DEX '75] BINEMIROSITOR, -OARE, binemirositori, -oare, adj. Care miroase frumos; parfumat, aromat. – Bine + mirositor.[1]
3. [DLRLC] BINEMIROSITOR, -OARE, binemirositori, -oare, adj. Care miroase frumos, parfumat. Zîna... scoțînd din sîn... un mănunchi de flori binemirositoare, i-l dete ca semn de iubire fiască. ISPIRESCU, L. 39.
4. [DLRM] BINEMIROSITOR, -OARE, binemirositori, -oare, adj. Care miroase frumos, bine. – Din bine1 + mirositor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL