1. [MDA2] binemeritare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: binemerita] Câștigare a dreptului la recunoștința cuiva Si: binemeritat1.
2. [DEX '09] BINEMERITA, binemerit, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de la”) A câștiga dreptul la recunoștința cuiva, la o răsplată etc. – Bine + merita.
3. [MDA2] binemerita vi [At: DA ms / Pzi: binemerit / E: bine + merita] (Urmat de determinări introduse prin pp „de la”) A câștiga dreptul la recunoștința cuiva.
4. [DEXI] binemerita vb. I. intr. (cu determ. introduse prin prep. „de la”) A cîștiga dreptul la recunoștința cuiva. A binemeritat de la patrie (ALECS.). • prez.ind. binemerit. /bine + merita.
5. [CADE] *BINEMERITA (-it) vb. intr. A face o faptă meritorie, demnă de stimă, de recunoștință, de răsplată: a binemeritat de la patrie (ALECS.) [bine + merita].
6. [DEX '98] BINEMERITA vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „ de la”) A câștiga dreptul la recunoștința cuiva. – Bine + merita.
7. [DLRLC] BINEMERITA vb. I. Intranz. (Rar, mai ales la perf. c.; urmat de determinări introduse plin prep. «de la») A cîștiga dreptul la recunoștința cuiva. A binemeritat de la patrie. ALECSANDRI, T. I 247.
8. [DLRM] BINEMERITA vb. I. Intranz. (Rar; urmat de determinări introduse prin prep. „ de la”; folosit la perf. c. și gerunziu) A cîștiga dreptul la recunoștința cuiva. – Din bine1 + merita.
9. [MDN '00] BINEMERITA vb. intr. a câștiga dreptul la recunoștința cuiva. (< bine + merita)
10. [Scriban] *binemérit a -á v. intr. (lat. benemeréri, -méritus). Fac marĭ serviciĭ cuĭva, merit multa luĭ recunoștință: Scipione a binemeritat de la patrie.
11. [DOOM 3] binemerita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. binemerit, 2 sg. binemeriți, 3 binemerită; conj. prez. 1 sg. să binemerit, 3 să binemerite (mai frecv. la timpuri trecute și compuse)
12. [DOOM 2] binemerita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. binemerit, 2 sg. binemeriți, 3 binemerită; conj. prez. 3 să binemerite (mai frecvent la timpuri trecute și compuse)
13. [MDO] binemerita
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL