1. [DEX '09] BIMBAȘĂ, bimbași, s. m. (Înv.) Comandant peste 1 000 de soldați în armata turcă. ◊ (Astăzi fam. în expr.) A trăi ca (un) bimbașă = a trăi în belșug. [Var.: bimpașă s. m.] – Din tc. binbașı.
2. [MDA2] bimbașă sm [At: (a. 1788) IORGA, S. D. VIII, 105 / V: -aș, (pop) -mpașă / A și: -șa / Pl: ~și, -șale / E: tc bimbaši] (Înv) 1 Comandant peste 1000 de soldați în armata turcă. 2 (Fam; îe) A trăi ca (un) ~ A trăi în belșug.
3. [DEXI] bimbașă s.m. 1 (înv.; în armata turcă din sec. 19) Comandant peste 1000 de soldați. Am să-mi durez o pereche de poturi arnăuțești, să par că-s bimpașa Sava (ALECS.). 2 (fam.) expr. A trăi ca (un) bimbașă = a trăi în belșug. La mine trăiți ca bimpașa, se lăuda jupîn Moțatu (STANCU). • pl. -i. și bimpașă s.m. /<tc. binbași.
4. [DEX '98] BIMBAȘĂ, bimbași, s. m. (Înv.) Comandant peste 1 000 de soldați în armata turcă. ◊ (Astăzi fam. în expr.) A trăi ca (un) bimbașă = a trăi în belșug. [Var.: bimpașă s. m.] – Din tc. binbași.
5. [DEX '09] BIMPAȘĂ s. m. v. bimbașă.
6. [MDA2] bimbaș sm vz bimbașă
7. [MDA2] bimpașă sm vz bimbașă
8. [DEXI] bimpașă s.m. v. bimbașă.
9. [CADE] ‡BIMBAȘA (pl. -și, -șale) sm. 🔎 Colonel, căpetenie peste o mie de soldați Turci: bei, agale, bimbași cădeau trîntiți la pămînt de pala lui cea ageră (ISP.) [tc. bimbašy].
10. [DEX '98] BIMPAȘĂ s. m. v. bimbașă.
11. [DLRLC] BIMBAȘA, bimbași, s. m. (Învechit; în armata turcă din secolul al XIX-lea) Comandant, căpetenie peste 1000 de soldați. Am să-mi durez o pereche de poturi arnăuțești, să par că-s bimbașa Sava. ALECSANDRI, T. 181. ◊ (Azi numai în expr.) A trăi ca un bimbașa (sau ca bimbașa) = a trăi în lux, în belșug. (în forma bimpașa) La mine trăiți ca bimpașa, se lăuda jupîn Moțatu. STANCU, D. 371. De unde trăiam înainte ca bimbașa cu patru sfanți pe si, astăzi nu-mi ajung patru poli. La TDRG. – Variantă: bimpașa s. m.
12. [DLRLC] BIMPAȘA s. m. v. bimbașa.
13. [DLRM] BIMBAȘA, bimbași, s. m. (Înv.) Comandant peste 1 000 de soldați în armata turcă. ◊ (Astăzi în expr.) A trăi ca (un) bimbașa = a trăi în belșug. [Var.: bimpașa s. m.] – Tc. binbași.
14. [Șăineanu, ed. VI] bimbașa m. odinioară căpetenie peste o mie de soldați turci, colonel: căpitani, bulucbași, bimbași, sumă POP. [Turc. BIMBAȘY].
15. [Șăineanu, ed. VI] Bimbașa (Sava) m. căpetenia Arnăuților din armata lui Ipsilante, în epoca Zaverei, șeful gardei domnești sub Șuțu (1801), Al. Moruzi (1806) și Scarlat Calimah (1812-1818), faimos prin luxul, vitejia și dărnicia sa. Trecând în partea Turcilor, petrecu o vieață de Pașă rămasă proverbială; el peri tăiat de Turci în București: am să-mi durez o pereche de poturi ărnăuțești, să par ca’s Bimbașa Sava AL.
16. [Scriban] bímbașa m., gen al luĭ, pl. inuz. ar fi -și (turc. bin-bašy, maĭor, d. bin, o mie, și bašy, șef. V. baș, bulibașa, pașa). 1800-1850. Maĭor (nu „colonel”, care e miraláĭ): vestitu bimbașa Sava. Azĭ. Fam. Adv. A ședea bimbașa (orĭ și bimbaș), a ședea ca un șef și a porunci. V. lăstun și (peste) picĭor.
17. [DOOM 3] bimbașă (înv.) s. m., art. bimbașa, g.-d. art. bimbașei; pl. bimbași
18. [DOOM 2] bimbașă s. m., art. bimbașa, g.-d. art. bimbașei; pl. bimbași
19. [DER] bimbașa (bimbașale), s. f. – Colonel al armatei turcești. – Mr. bimbași. Tc. binbași (Șeineanu, II, 51; Lokotsch 307), cf. bg. binbašija.
20. [CECC] A trăi ca un bimbașa – e o expresie prin care se înțelege „a trăi în belșug”. Expresia vine de la numele unui faimos căpitan de arnăuți din timpul zaverei (1821), Bimbașa Sava, care se îmbogățise de pe urma hoților la drumul mare, pe care avea misiunea să-i prindă; și făcînd averea ușor, își îngăduia să trăiască pe picior mare. IST.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL