1. [DEX '09] BIJUTIER, bijutieri, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; giuvaergiu. [Pr.: -ti-er] – Din fr. bijoutier.
2. [MDA2] bijutier sm [At: DA ms / Pl: ~i / E: fr bijoutier] 1-2 Persoană care face sau vinde bijuterii Si: giuvaergiu.
3. [DEXI] bijutier s.m. Persoană care execută sau vinde bijuterii; giuvaiergiu. • sil. -ti-er. pl. -i. /<fr. bijoutier.
4. [CADE] *BIJUTIER sm. ⚚ ⦿ Giuvaergiu [fr.].
5. [DEX '98] BIJUTIER, bijutieri, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; giuvaergiu. [Pr.: -ti-er.] – Din fr. bijoutier.
6. [DLRLC] BIJUTIER, bijutieri, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; giuvaergiu. – Pronunțat: -ti-er.
7. [DLRM] BIJUTIER, bijutieri, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; giuvaergiu. [Pr.: -ti-er.] – Fr. bijoutier.
8. [DN] BIJUTIER s.m. Giuvaergiu. [Pron. -ti-er. / < fr. bijoutier].
9. [MDN '00] BIJUTIER s. m. cel care execută sau vinde bijuterii; giuvaergiu. (< fr. bijoutier)
10. [Șăineanu, ed. VI] bijutier m. giuvaergiu.
11. [Scriban] *bijutiér m. (fr. bijoutier). Gĭuvaĭergiŭ.
12. [DOOM 3] bijutier (desp. -ti-er) s. m., pl. bijutieri
13. [DOOM 2] bijutier (-ti-er) s. m., pl. bijutieri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL