1. [DEX '09] BIFURCAȚIE, bifurcații, s. f. Bifurcare. – Din fr. bifurcation.
2. [MDA2] bifurcație sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: fr bifurcation] 1-2 Bifurcare (1-2).
3. [DEXI] bifurcație s.f. Bifurcare. ♦ Loc unde se bifurcă un drum, o arteră etc. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. bifurcation.
4. [DLRLC] BIFURCAȚIE, bifurcații s. f. Faptul de a bifurca; locul unde se bifurca un drum. Bifurcația unui drum. – Pronunțat: -ți-e.
5. [DLRM] BIFURCAȚIE, bifurcații, s. f. Bifurcare; (concr.) locul unde se bifurcă ceva. – Fr. bifurcation.
6. [DN] BIFURCAȚIE s.f. Bifurcare; loc unde se bifurcă un drum; răscruce. [Gen. -iei. / cf. fr. bifurcation, it. biforcazione, lat. bifurcatio].
7. [MDN '00] BIFURCAȚIE s. f. bifurcare; loc unde se bifurcă un drum, un râu etc. (< fr. bifurcation)
8. [CADE] *BIFURCARE, *BIFURCAȚIUNE sf. 1 Faptul de a se bifurca ¶ 2 Locul de unde se bifurcă, înfurcitură.
9. [DOOM 3] bifurcație (desp. -ți-e) s. f., art. bifurcația (desp. -ți-a), g.-d. art. bifurcației; pl. bifurcații, art. bifurcațiile (desp. -ți-i-)
10. [DOOM 2] bifurcație (-ți-e) s. f., art. bifurcația (-ți-a), g.-d. art. bifurcației; pl. bifurcații, art. bifurcațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL