1. [DEX '09] BIFID, -Ă, bifizi, -de, adj. (Anat.; despre vase de sânge, canale etc.) Care are extremitatea despărțită în două. – Din fr. bifide, lat. bifidus.
2. [MDA2] bifid, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~izi, ~e / E: fr bifide, lat bifidus] 1 (Atm; d. vase de sânge) Care este despărțit în două Si: bifidat (1). 2 (Bot; d. frunze) Despicat (incomplet) în două părți Si: bifidat (2).
3. [DEXI] bifid, -ă adj. 1 (anat.; despre vase de sînge, canale, oase, mușchi etc.) Care este despărțit în două în lungime; bifidat. Uter bifid. 2 (biol; despre organe) Care este despicat (incomplet) în două, care formează două vîrfuri. Frunză bifidă. • pl. -izi, -ide. /<fr. bifide, lat. bĭfĭdus, -a, -um.
4. [CADE] *BIFID adj. 🌿 Împărțit în două părți pînă la mijlocul lungimii sau lățimii sale: frunză ~ă (🖼 477) [fr.].
5. [DEX '98] BIFID, -Ă, bifizi, -de, adj. (Anat.; despre vase de sânge, canale etc.) Care este despărțit în două. – Din fr. bifide, lat. bifidus.
6. [DN] BIFID, -Ă adj. (Liv.) Despicat în două pînă la mijlocul lungimii sau lățimii sale. [< fr. bifide, lat. bifidus].
7. [MDN '00] BIFID, -Ă adj. despicat în două, care formează două vârfuri. (< fr. bifide, lat. bifidus)
8. [DOOM 3] !bifid adj. m. (+ s. n.: canal ~); f. bifidă (frunză ~), pl. bifide
9. [DOOM 2] bifid adj. m., pl. bifizi; f. bifidă, pl. bifide
10. [DETS] BI- „dublu, de două ori, îndoit”. ◊ L. bis „de două ori” > fr. bi-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. bi-. □ ~anter (v. -anter), adj., cu două antere; ~atlon (v. -atlon), s. n., probă sportivă constînd în două încercări atletice combinate; ~axifer (v. axi-, v. -fer), adj., care are două axe florale; ~cefal (v. -cefal), adj., care are două capete; ~centric (v. -centric), adj., care are două centre; ~ciclic (v. -ciclic), adj., 1. Care prezintă două cicluri. 2. Dispus în două verticile sau cercuri. 3. (Despre un compus organic) A cărui formulă conține două lanțuri închise; ~color (v. -color), adj., care are două culori; ~corn (v. -corn), adj., care are două antene sau două coarne; ~cromie (v. -cromie), s. f., tipăritură în două culori; ~cuspid (v. -cuspid), adj., care prezintă două vîrfuri; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., anomalie congenitală în care apar două degete la o mînă sau la un picior; ~fer (v. -fer), adj., (despre plante) care înflorește și care fructifică de două ori pe an; ~fid (v. -fid), adj., despicat în două; ~flor (v. -flor), adj., care are două flori; ~form (v. -form), adj., cu două forme; ~gam (v. -gam), adj., s. m. și f., (persoană) care are două soții sau care a contractat două căsătorii paralele; ~gamie (v. -gamie), s. f., situație a unei persoane bigame; ~lingv (v. -lingv), adj., care vorbește și care scrie în două limbi; ~lobectomie (v. lob/o-, v. -ectomie), s. f., rezecție a doi lobi pulmonari; ~man (v. -man2), adj., care are două mîini; ~nom (v. -nom2), s. n., expresie algebrică formată din doi termeni; ~ped (v. -ped2), adj., s. n., (animal) cu două picioare; ~penatifid (v. penati-, v. -fid), adj., care are limbul împărțit în mai multe segmente dispuse în mod penat; ~peniform (v. -peni, v. -form), adj., (despre mușchi) ale cărui fibre se inserează angular pe două fețe ale unui tendon central; ~petal (v. -petal), adj., care are două petale; ~remă (v. -remă), s. f., navă romană cu două rînduri de vîsle suprapuse; ~silab (v. -silab), adj., de două silabe; sin. bisilabic; ~sulc (v. -sulc), adj., (despre animale) cu copita despicată; ~triflor (v. tri-, v. -flor), adj., care are de două ori cîte trei flori; ~univoc (v. uni-, v. -voc), adj., care se găsește într-un raport reciproc și exclusiv de unu la unu; ~valent (v. -valent), adj., 1. (Despre elemente chimice) Cu două valențe. 2. Care are două valori; ~valve (v. -valv), adj., s. f. pl., 1. adj., Cu cochilia formată din două valve. 2. adj., (Despre capsule botanice) Format din două părți. 3. s. f. pl., Clasă de moluște acvatice marine și dulcicole, cu corpul cuprins într-o cochilie bivalvă și cu branhii lamelare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL