1. [DEX '09] BICISNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.
2. [MDA2] bicisnic, ~ă smf, a, av vz becisnic
3. [DEXI] bicisnic, -ă adj., s.m., s.f. v. becisnic.
4. [CADE] BICISNIC 👉 BECISNIC.
5. [DEX '98] BICISNIC, -Ă, adj., s. m. și f. v. becisnic.
6. [DLRLC] BICISNIC, -Ă adj. v. becisnic.
7. [DLRM] BICISNIC, -Ă, adj. v. becisnic.
8. [Scriban] bicísnic- v. becisnic-.
9. [DEX '09] BECISNIC, -Ă, becisnici, -ce, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit2. 2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. [Var.: bicisnic, -ă adj., s. m. și f.] – Din sl. bečistĭnikŭ.
10. [MDA2] becesnic, ~ă a vz becisnic
11. [MDA2] beceșnic, ~ă a vz becisnic
12. [MDA2] becisnic, ~ă [At: CUV. D. BĂTR. II, 450 / V: -ces-, ~ceșn-, bic-, bicișn~, -izn~ / E: vsl бестинкъ] 1-2 smf, a (Om) necinstit. 3-4 smf, a (Om) ticălos. 5-6 smf, a (Om) vrednic de compătimire. 7-8 smf, a (Om) lipsit de personalitate, de inteligență și de energie Si: ticăit2. 9-10 smf, a (Om) debil. 11 a (Reg, d. plante și animale, îf beceșnic) Care a suferit de multe boli.
13. [MDA2] beciznic, ~ă a vz becisnic
14. [MDA2] bezcisnec, ~ă[1] a vz becisnic
15. [DEXI] becisnic, -ă adj., s.m., s.f. (pop.) 1 (Om) lipsit de personalitate, de inteligență; (om) nepriceput, incapabil; (om) vrednic de compătimire. 2 (Om) debil, neputincios, bolnăvicios. ♦ (Bărbat) impotent. 3 (Om) nemernic, ticălos, netrebnic. • pl. -ci, -ce. și bicisnic, -ă adj., s.m., s.f. /<sl. veche безчьстьникъ „fără cinste”.
16. [CADE] BECISNIC, Mold. BICISNIC, -ICĂ adj. și sm. f. 1 Netrebnic, nemernic, ticălos: îl deteră afară ca pe un marțafoiu și becisnic (ISP.) ¶ 2 Necredincios, necinstit: știindu-l bicisnic cu femeile (GN.) ¶ 3 Slăbănog, prăpădit, nevoiaș: unele de-o mărime urieșă, iar altele mici și bicisnice (CRG.) [vsl. bezŭčĭstĭnikŭ].
17. [DLRLC] BECISNIC, -Ă, becisnici, -e, adj. 1. Slăbănog, neputincios. Din acești trei zmei... cel mai mare... era și cel mai becisnic. SBIERA, P. 102. 2. Nepriceput, incapabil. (Substantivat) Rîdeau ca de un becisnic ce nu știe două paie a-ncurca. SEVASTOS, N. 58. 3. Nemernic, ticălos, netrebnic, necinstit, păcătos, prăpădit. Ai gîndit să-ți prăpădești fata... femeie becisnică ce ești? RETEGANUL, P. IV 5. – Variante: bicisnic,-ă (HOGAȘ, M. N. 219), biciznic, -ă. (CREANGĂ, P. 141) adj.
18. [DLRLC] BICIZNIC, -Ă adj. v. becisnic.
19. [DLRM] BECISNIC, -Ă, becisnici, -e, adj., s. m. și f. 1. Slăbănog, neputincios. ♦ Nepriceput, incapabil. 2. Nemernic, ticălos. [Var.: bicisnic, -ă adj.] – Slav (v. sl. bečistĩnikŭ).
20. [Șăineanu, ed. VI] becisnic a. care nu-i bun de nimica: 1. nevoiaș, slăbănog; 2. păcătos, mișel. [Slav. BEČĬSTĬNIKŬ, fără cinste].
21. [Scriban] becísnic, -ă adj. (vsl. bečistĭnikŭ, d. bezŭ, fără și čĭstĭ, cinste). Slab, fără energie saŭ fără putere trupească orĭ și sufletească. În est bi-.
22. [DOOM 3] !bicisnic (înv.) adj. m., s. m., pl. bicisnici; adj. f., s. f. bicisnică, pl. bicisnice
23. [DOOM 2] bicisnic v. becisnic
24. [DOOM 2] becisnic / bicisnic (înv.) adj. m., s. m., pl. becisnici / bicisnici; adj. f., s. f. becisnică / bicisnică, pl. becisnice / bicisnice
25. [MDO] becisnic
26. [IVO-III] becisnic.
27. [DER] becisnic (becisnică), adj. – 1. Necinstit, nelegiuit, infam. – 2. Lamentabil, detestabil. – 3. Slăbănog, neputincios. Sl. bečĭstĭnŭ „necinstit”, bečĭstĭnĭkŭ „nemilos” (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Lexicon, 21; Skok, Slavia, VI (1929), 786), cf. bg. bezčesten. Cf. cinste. Der. becisnicește, adv. (mizerabil); becisnici, vb. înv. (a decădea, a se pierde); becisnicie, s. f. (ticăloșie, josnicie).
28. [DRAM 2021] becisnic, -ă, becisnici, -e, (beciznic), adj. Necinstit, nelegiuit: „Cânepa, fiind considerată becisnică (aducătoare de nenorociri), nu se lucra cu ea vinerea” (Faiciuc, 2008: 280). – Din sl. bečistíníkú „nemilos” (DLRM, DEX); din vsl. bezŭčistĭnikŭ, slavon. be(zŭ)čistĭnikŭ (DELR).
29. [DRAM 2015] becisnic, -ă, becisnici, -e, (beciznic), adj. – Necinstit, nelegiuit: „Cu omuțu’ care-i lotru, / Trăi-ai și-n verde codru; / Da’ cu care-i beciznic, / Da’-i muri și-n biușâg” (Bilțiu, 2006: 93). – Din sl. bečistíníkú „nemilos” < bezǔ „fără” și čǐstǐ „cinste” (Miklosich, cf. DER; DLRM, DEX, Scriban); din vsl. bezŭčistĭnikŭ, slavon. be(zŭ)čistĭnikŭ (DELR).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL