1. [DEX '09] BICICLETĂ, biciclete, s. f. Vehicul cu două roți, pus în mișcare prin două pedale acționate cu picioarele și folosit, de obicei, pentru transportul unei singure persoane. ◊ (Rar) Bicicletă-tandem = bicicletă pentru două persoane, fiecare acționând câte o pereche de pedale. – Din fr. bicyclette.
2. [MDA2] bicicletă sf [At: BACOVIA, O. 234 / Pl: ~te / E: fr bicyclette] 1 Vehicul pentru o persoană cu două roți de diametre egale, mișcarea produsă de două pedale fiind transmisă printr-un lanț roții din spate Cf velociped. 2 (Îs) ~ tandem Bicicletă pentru două persoane, fiecare acționând câte o pereche de pedale. 3 (Pfm; îe) A(-i) lua (cuiva) caii de la ~ A nu avea ce-i face. 4 (Fig; dep) Ochelari.
3. [MDA2] recipet sf[1] vz bicicletă
4. [MDA2] ricipet s vz bicicletă
5. [DEXI] bicicletă s.f. 1 Vehicul cu două roți așezate una în spatele celeilalte, dintre care cea din urmă este o roată motrice, pusă în mișcare, prin intermediul unui lanț, de două pedale acționate cu picioarele. ◊ Bicicletă-tandem = bicicletă pentru două persoane, fiecare acíonînd cîte o pereche de pedale. Bicicletă ergometrică v. ergometric. ◊ Expr. (fam.) A(-i) lua (cuiva) caii (sau boii) de la bicicletă = a nu avea ce-i face. 2 Fig. (iron.) Ochelari. Și-a pus bicicleta pe nas. • pl. -e. / <fr. bicyclette.
6. [CADE] *BICICLETĂ (pl. -ete) sf. Velociped cu două roți aproape egale în diametru (🖼 468) [fr].
7. [DEX '98] BICICLETĂ, biciclete, s. f. Vehicul cu două roți pus în mișcare prin două pedale acționate cu picioarele și folosit, de obicei, pentru transportul unei singure persoane. ◊ Bicicletă-tandem = bicicletă pentru două persoane, fiecare acționând câte o pereche de pedale. – Din fr. bicyclette.
8. [DLRLC] BICICLETĂ, biciclete, s. f. Vehicul pentru o singură persoană, avînd două roți puse în mișcare prin învîrtirea unor pedale pe care biciclistul le apasă alternativ cu picioarele.
9. [DLRM] BICICLETĂ, biciclete, s. f. Vehicul cu două roți așezate una după alta, pus în mișcare prin două pedale acționate cu picioarele. – Fr. bicyclette.
10. [DN] BICICLETĂ s.f. Vehicul cu două roți de mărime aproape egală, așezate în linie una în spatele celeilalte, dintre care cea din urmă este o roată motrice, pusă în mișcare, prin intermediul unui lanț, de două pedale acționate cu picioarele. [< fr. bicyclette].
11. [MDN '00] BICICLETĂ s. f. vehicul cu două roți așezate una în spatele celeilalte, pusă în mișcare, prin intermediul unui lanț, de două pedale acționate cu picioarele. (< fr. bicyclette)
12. [DCR2] bicicletă-ski s. f. ◊ „Un original vehicul, așa-numita bicicletă-ski, realizată din ghidonul unei biciclete și un ski, apărută în anul acesta pe pârtiile din Alpii elvețieni.” Mag. 29 XII 66 p. 3 (din bicicletă + schi, probabil după model fr.)
13. [DCR2] bicicletă-tandem s. f. Bicicletă pentru 2 sau mai multe persoane, fiecare acționând câte o pereche de pedale ◊ „O bicicletă-tandem, carosată aerodinamic, a reușit să atingă performanța de 93,983 km/h pe o pistă din California [...]” R.l. 7 V 81 p. 6 (din bicicletă + tandem; DEX)
14. [Șăineanu, ed. VI] bicicletă f. velociped cu două roate de dimensiuni egale.
15. [Scriban] *biciclétă f., pl. e (fr. bicyclette, d. bicycle și suf. diminutival -ette). Velociped, un fel de căruță cu doŭă roate pe acelașĭ plan, unite între ele printr’un cadru, deasupra căruĭa e o șa pe care te sui și împingi cu picĭoarele în niște pedale cu care se învîrtește o rotiță așezată între cele doŭă roate marĭ. Un lanț de transmisiune care unește această rotiță și osia roateĭ din apoi împinge bicicleta, care ținută în echilibru și cîrmuită cu mînile pin doŭă mînere fixate printr’o crăcană pe osia roateĭ dinainte, pornește ușor putînd străbate, pe drum neted, orice distanță. – Prima bicicletă purta numele de celerifer. Era o scîndură orizontală care unea doŭă roate așezate una după alta. Călare pe scîndură, omu înainta împingînd cu tălpile în pămînt. – La 1804 se numi velocifer (-fer ca în calorifer), iar omu care-l împingea se numea velociped; apoi acest nume s’a dat vehicululuĭ. La 1818, Drais de Sauerbron inventă drezina (fr. draisienne. V. drezină) aplicînd o cîrmă la roată la roata dinainte. – La 1855, Francezu Carol Michaux (mort sărac!) inventă pedalele (pe care le puse roateĭ dinainte, care deveni, așa și mișcătoare): bicicleta modernă se crease! Apoi, tot el, la 1880, inventă lanțu de transmisiune (aplicat roateĭ dinapoĭ, care deveni mișcătoare, rămînînd roateĭ dinainte numaĭ cîrma) apoĭ roatele cu cauciuc plin, apoĭ cele pneumatice. – Sînt și triciclete (cu două roate paralele și una înainte). Cele cu doŭă roate pot avea și doŭă șele (tandam) saŭ chear treĭ (tripletă). Cînd e cu motor, se numește motocicletă. – Pînă pe la 1890 se zicea în România velociped.
16. [DOOM 3] bicicletă (desp. -ci-cle-) s. f., g.-d. art. bicicletei; pl. biciclete
17. [DOOM 3] bicicletă-tandem (desp. -ci-cle-) s. f., g.-d. art. bicicletei-tandem; pl. biciclete-tandem
18. [DOOM 2] bicicletă (-ci-cle-) s. f., g.-d. art. bicicletei; pl. biciclete
19. [DOOM 2] bicicletă-tandem (rar) (-ci-cle-) s. f., pl. biciclete-tandem
20. [IVO-III] bicicletă.
21. [DER] bicicletă (biciclete), s. f. – 1. Vehicul cu două roți. – 2. (Arg.) Ochelari. – Var. (înv.) biciclu. Fr. bicyclette. – Der. biciclist, din fr.
22. [Argou] biciclete s. f. pl. ochelari
23. [Argou] a lua cuiva boii / caii de la bicicletă expr. a nu putea pedepsi pe cineva care merită sancționat pentru faptele sale
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL