1. [DEX '09] BIBLIOGRAF, bibliografi, s. m. Specialist în bibliografie (3). [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliographe.
2. [MDA2] bibliograf sm [At: DA ms / P: ~bli-o~ / Pl: ~i / E: fr bibliographe] Specialist în bibliografie (3).
3. [DEXI] bibliograf, -ă s.m., s.f. (bibl.) Specialist în bibliografie. • sil. -bli-o-. pl. -i, -e. /<fr. bibliographe.
4. [CADE] *BIBLIOGRAF sm. Cel ce caută să afle diferitele edițiuni ale unor cărți mai de seamă, toate lucrările și edițiunile unui autor sau privitoare la o chestiune, cel ce publică bibliografii [fr.].
5. [DEX '98] BIBLIOGRAF, bibliografi, s. m. Specialist în domeniul bibliografiei (3). [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliographe.
6. [DLRLC] BIBLIOGRAF, bibliografi, s. m. Cercetător care se ocupă cu alcătuirea de bibliografii; specialist în domeniul bibliografiei. – Pronunțat: -bli-o-.
7. [DLRM] BIBLIOGRAF, bibliografi, s. m. Specialist în domeniul bibliografiei (3). [Pr.: -bli-o-] – Fr. bibliographe (<gr.).
8. [DN] BIBLIOGRAF s.m. Specialist în bibliografie (1). [< fr. bibliographe].
9. [MDN '00] BIBLIOGRAF, -Ă s. m. f. specialist în bibliografie (1). (< fr. biblipgraphe)
10. [Șăineanu, ed. VI] bibliograf m. 1. cel ce cunoaște cărțile, edițiunile lor, prețul lor; 2. cel ce scrie asupra acestei materii.
11. [Scriban] *bibliográf m. (vgr. bibliográphos, d. biblion, carte, și grapho, scriŭ). Cel care știe cărțile, edițiunile și prețu lor. Cel ce scrie despre această știință.
12. [DOOM 3] bibliograf (desp. bi-bli-o-graf) s. m., pl. bibliografi
13. [DOOM 2] bibliograf (bi-bli-o-graf) s. m., pl. bibliografi
14. [DETS] BIBLIO- „carte, de cărți”. ◊ gr. biblion „carte” > fr. biblio-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. biblio-. □ ~clast (v. -clast), s. m. și f., distrugător de cărți; ~fag (v. -fag), adj., s. m. și f., (insectă) care se hrănește cu celuloza din cărți; ~fil (v. -fil1), adj., s. m. și f., 1. adj., s. m. și f., (Colecționar) de cărți rare și prețioase. 2. adj., (Despre ediții) Realizat în condiții grafice deosebite; ~filie (v. -filie1), s. f., 1. Pasiune de a cunoaște, de a evalua și de a colecționa cărți rare și prețioase. 2. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul cărților rare și al valorii lor artistice; ~fob (v. -fob), s. m., persoană care urăște cărțile; ~fobie (v. -fobie), s. f., aversiune patologică față de cărți; ~graf (v. -graf), s. m., specialist în bibliografie (1); ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul tipăriturilor, al edițiilor operelor etc. 2. Ansamblul lucrărilor unui autor sau al scrierilor referitoare la o anumită chestiune; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în bibliologie; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu studiul cărților din punct de vedere al formei, al istoricului lor etc.; ~man (v. -man1), adj., s. m. și f., (persoană) care manifestă pasiune excesivă pentru cărți; ~manie (v. -manie), s. f., pasiune exagerată pentru cărți; ~tecă (v. -tecă), s. f., instituție de cultură în care se adună, se organizează și se păstrează cărțile și publicațiile, pentru a putea fi puse la dispoziția cititorilor; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament al unor maladii nervoase prin lecturi adecvate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL