1. [DEX '09] BIBERON, biberoane, s. n. Sticluță prevăzută cu un vârf de cauciuc în formă de sfârc, care servește la alăptarea artificială a sugarilor. ♦ (Impr.) Vârful de cauciuc în formă de mamelon al unui biberon. – Din fr. biberon.
2. [MDA2] biberon sn [At: DA / Pl: ~oane / E: fr biberon] 1 Sticluță cu capac de cauciuc ca un sfârc, pentru alăptarea artificială. 2 (Imp) Vârf de cauciuc ca un sfârc al biberonului.
3. [DEXI] biberon s.n. Flacon, sticlă etc. la care se atașează o tetină și care servește la alăptarea artificială a sugarilor. ♦ Vîrful în formă de mamelon al unei tetine. • pl. -oane. /<fr. biberon; cf. lat. bibitus <bibere „a bea”.
4. [CADE] *BIBERON (pl. -oane) sn. Vas mic, de obiceiu o sticlă avînd la gură un sfîrc sau o țeavă de cauciuc, din care se dă de supt copiilor de țîță sau bolnavilor (🖼 461) [fr.].
5. [DLRLC] BIBERON, biberoane, s. f. Flacon cu un sfîrc de cauciuc Ia gură, care servește la hrănirea artificială a copiilor sugaci.
6. [DLRM] BIBERON, biberoane, s. n. Mic obiect de cauciuc, de forma unui sfîrc (1), care se atașează la gura unui flacon și servește la alăptarea artificială a sugacilor. – Fr. biberon.
7. [DN] BIBERON s.n. Sticlă, vas care are la gură un sfîrc de cauciuc; se folosește la hrănirea artificială a sugarilor. [< fr. biberon].
8. [MDN '00] BIBERON s. n. flacon având la gură o tetină, pentru sugari. (< fr. biberon)
9. [Șăineanu, ed. VI] biberon n. vas mic, cu un cioc sau țeavă, spre a da de supt copiilor sau bolnavilor.
10. [Scriban] biberón n., pl. oane (fr. biberon, rudă cu lat. bibere, a bea). Șip din care prunciĭ, în lipsa mameĭ, sug lapte pin ajutoru uneĭ țevi de gumă.
11. [DOOM 3] biberon s. n., pl. biberoane
12. [DOOM 2] biberon s. n., pl. biberoane
13. [MDO] biberon, pl. biberoane
14. [Argou] biberon, biberoane s. n. (er.) penis (ca obiect al inversiunii sexuale, al felației)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL