1. [DEX '09] BIBAN, bibani, s. m. Pește răpitor de apă dulce, cu laturile corpului acoperite cu dungi negre transversale, cu carnea albă, gustoasă; baboi, costraș (Perca fluviatilis). – Din bg. biban.
2. [MDA2] biban sm [At: ANTIPA, F. I. 10-14 / Pl: ~i / E: bg ] 1 Pește răpitor de apă dulce, cu laturile corpului acoperite cu dungi negre transversale, cu carnea albă, gustoasă Si: baboi, costraș, costriș, costruș, ghiban-cu-pana-roșie, ghigorț, răspăr (Perca fluviatilis). 2 (Iht; îs) Ghiban-alb Specia Cerina cernua. 3 (Reg) Om căruia îi place să bea și să mănânce.
3. [DEXI] biban s.m. 1 (iht.) Pește teleosteean, răpitor, de apă dulce, cu laturile corpului acoperite cu dungi negre transversale, cu carnea albă, gustoasă (Perca fluviatilis); baboi. ◊ Biban-soare = pește teleosteean, răpitor, dăunător pisciculturii, lung de 10-20 cm, verde-albăstrui, originar din America de Nord (Lepomis gibbosus). 2 fig. (reg.) Om căruia îi place să bea și să mănînce. • pl. -i. /<bg. бибан.
4. [CADE] BIBAN sm. 🐟 Pește de apă dulce cu dungi late negre-verzui pe spinare (Perca fluviatilis) (🖼 460) [blg.].
5. [DEX '98] BIBAN, bibani, s. m. Pește răpitor de apă dulce, cu laturile corpului acoperite cu dungi negre transversale, cu carnea albă, gustoasă; baboi, costraș. (Perca fluviatilis). – Din bg. biban.
6. [DLRLC] BIBAN, bibani, s. m. Pește răpitor, cu carne albă, gustoasă, care trăiește în rîuri și în bălți cu apă limpede (Perca fluviatilis ). Prinde cel mai frumos biban și i-l aduce în dar. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/5. Puzderie de alții [pești] mai mărișori evoluau cu instinctul primejdiei... fugind de umbra ghimpoasă a bibanilor sau de gura de balaur a știucii. SADOVEANU, N. F. 74.
7. [DLRM] BIBAN, bibani, s. m. Pește răpitor de apă dulce, cu carne albă, gustoasă (Perca fluviatilis). – Bg. biban.
8. [Șăineanu, ed. VI] biban m. pește de ape dulci, osos și lacom, se hrănește cu ouă de pește, insecte, etc. (Perca fluviatilis). [Bulg. BIBAN].
9. [Scriban] bibán (Munt.) și ghibán (Mold.) m. (bg. biban). Mold. Un fel de pește de rîŭ cu aripile roșiĭ. În Tut. bubuĭoc. V. baboĭ, ghiborț.
10. [CADE] ❍ COSTRĂȘ, COSTREȘ, COSTRIȘ, COSTRUȘ sm. Mold. 🐟 = BIBAN [srb. bg.].
11. [CADE] ❍ GHIBAN = BIBAN.
12. [DOOM 3] biban s. m., pl. bibani
13. [DOOM 2] biban s. m., pl. bibani
14. [DER] biban (bibani), s. m. – Pește, baboi (Perca fluviatilis). Bg. biban (DAR; Scriban; Candrea).
15. [DGE] BIBAN, bibani, s.m. 1. Pește răpitor de apă dulce, lung de 25-30 cm, cu carne albă și gustoasă; sin. costreș; fr. perche; engl. perch; germ. Barsch (Perca fluviatilis); 2. Biban-de-mare. Nume uzual pentru nenumărați pești marini din familia serranidae (bibani-de-mare), foarte bogată în specii și subspecii, unele de 20-30 cm lungime (Serranus scriba și cabrilla din Mediterana), altele pot atinge 1-1,5 m lungime; fr. perche de mer; germ. Seebarsch; engl. sea bass. v. lavrac
16. [DE] BIBÁN (< bg.) s. m. Pește teleostean răpitor, de apă dulce și salmastră, răspîndit în Europa și Asia de Nord, lung de 25-30 cm, de c. 2 kg, cenușiu-verzui, cu 5-9 dungi negre transversale pe flancurile corpului și cu carne albă, gustoasă (Perca fluviatilis). ♦ B.-soare = pește teleostean răpitor și dăunător pisciculturii (distruge puietul și icrele), lung de 10-20 cm, verde-albăstrui cu pete portocalii și verzui, originar din America de Nord (Lepomis gibbosus); sorete.
17. [Argou] biban, bibani s. m. (mil.) recrut.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL