1. [MDA2] bezmăn sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 58/5 / V: besman, ~men (A și: ~men), bezmăt, ~mân, bezmet, bis~, bizman / Pl: ~uri / E: nct] (Mol; înv) Embatic.
2. [DEXI] bezmăn s.n. (înv.) 1 Impozit pentru cîrciumă. 2 Închiriere a unui teren pe o perioadă îndelungată sau fără termen. • și bezmen, băzmăn s.n. /<ucr. безмун.
3. [CADE] †BEZMĂN, BEZMEN sbst. Mold. EMBATIC: au luat locuri cu bezmen de la mănăstire (IRG.) [comp. rus. bezmenŭ „cîntar”].
4. [Șăineanu, ed. VI] bezmăn n. Mold. 1. odinioară dare pentru locul cârciumelor; 2. embatic. [Rus. BEZMENŬ, cântar].
5. [Scriban] bézmăn n., pl. ăne și ene (rut. bézmyn, rus. bezmén, cantar, balanță, cuv. străin, poate mongolic, nu d. sl. bezŭ, fără. și miĕna, schimbare. Bern. 1, 53). Vechĭ. Biru cîrciumilor de pe moșiile domnuluĭ, boĭerilor sau mînăstirilor. Biru de ceară și săpun dat curțiĭ donneștĭ. Azĭ. Mold. Embatic. – Și bézmăt în nord.
6. [MDA2] besman sn vz bezmăn
7. [MDA2] bezmăt sn vz bezmăn
8. [MDA2] bezmân sn vz bezmăn
9. [MDA2] bezmet sn vz bezmăn
10. [MDA2] bizmăn sn vz bezmăn
11. [DEXI] băzmăn s.n. v. bezmăn.
12. [DEXI] bezmen s.n. v. bezmăn.
13. [DLRM] BEZMEN s. n. (Înv. și reg.) Închiriere pe termen foarte lung sau fără termen a unui teren, cu obligația de a plăti o sumă de bani sau în natură. – Ucr. bezmyn.
14. [Scriban] bézmăt v. bezmăn.
15. [DER] bezmăn (-nuri), s. n. – (Înv.) Emfiteoză plătită de cei care trăiau pe domeniile principelui, ale nobililor sau ale mănăstirilor. Sl. bezŭ „fără” și mĕna „schimb”, fiinf contribuția proprie a celor care ședeau permanent („fără să se schimbe”) pe domeniile altui stăpîn. – Der. bezmănar, s. m. (încasator al drepturilor de emfiteoză); bezmănui, vb. (a încasa drepturile de emfiteoză). Rădăcina este aceeași ca în cuvîntul izmene.
16. [DLRLV] BEZMĂN s. n. (Mold.) Formă de arendare a unei proprietăți pe termen lung. Bezmănul cu cepărie, ce au fost dînd cîrșmele din toată țara. PSEUDO-COSTIN. Etimologie necunoscută. Cf. sl. bĕzmeninŭ „neschimbat”, rus. bezmen „cîntar”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL