1. [DEX '09] BEZEA, bezele, s. f. 1. (Fam.) Sărutare simbolică trimisă cuiva cu vârful degetelor. 2. Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu zahăr. – Din fr. baiser.[1]
2. [MDA2] bezea sf [At: DEX2 / V: biz- / Pl: ~zele / E: fr baiser] 1 (Fam) Sărutare simbolică trimisă cu vârful degetelor. 2 Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu zahăr.
3. [DEXI] bezea s.f. 1 (fam.) Sărutare simbolică trimisă cuiva cu vîrful degetelor. 2 (culin.) Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu zahăr. • pl. -ele. /<fr. baiser.
4. [CADE] *BEZEA sf. mai adesea BEZELE pl. 1 familiar Sărutare trimisă cuiva apropiind și depărtînd vîrful degetelor de buze: toată ziua... fac bezele la băieții de pe stradă (VLAH.) ¶ 2 🍽 Prăjitură făcută din albuș de ou și zahăr [fr. baiser].
5. [DEX '98] BEZEA, bezele, s. f. 1. (Fam.) Sărutare simbolică trimisă cuiva cu vârful degetelor. 2. Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu zahăr. – Din fr. baiser.
6. [DLRLC] BEZEA, bezele, s. f. 1. (Familiar, de obicei în construcție cu verbele «a face», «a trimite») Sărutate trimisă cuiva cu vîrful degetelor. Îmi făcea bezele și rîdea. VLAHUȚĂ, O. A. 447. 2. Un fel de prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu mult zahăr.
7. [DLRM] BEZEA, bezele, s. f. 1. (Fam.) Sărutare trimisă cuiva cu vîrful degetelor. 2. Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu zahăr. – Fr. baiser.
8. [DN] BEZEA s.f. 1. Sărut trimis cuiva apropiind și depărtînd vîrful degetelor de buze. 2. Prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu mult zahăr. [Pl. -ele. / < fr. baiser, cf. ngr. bezes].
9. [MDN '00] BEZEA s. f. 1. (fam.) sărut trimis cuiva apropiind și depărtând vârful degetelor de buze. 2. prăjitură făcută din albuș de ou bătut cu mult zahăr. (< fr. baiser)
10. [Șăineanu, ed. VI] bezea f. 1. semn de sărutare cu vârful degetelor (către o persoană depărtată): îi face bezele, versuri îi citește PANN; 2. un fel de prăjitură cu ouă și zahăr: cataifuri, bezele, baclavale. [Fr. BAISER].
11. [Scriban] *bezeá f., pl. ele (fr. baiser, sărutare). Un fel de prăjitură din oŭă și lapte. Vulg. A face cuiva bezele, a-ĭ trimete sărutări cu mîna.
12. [MDA2] bizea sf vz bezea
13. [DOOM 3] bezea s. f., art. bezeaua, g.-d. art. bezelei; pl. bezele
14. [DOOM 2] bezea s. f., art. bezeaua, g.-d. art. bezelei; pl. bezele, art. bezelele
15. [DER] bezea (bezele), s. f. – 1. Sărutare trimisă de departe, cu vîrfurile degetelor. – 2. Prăjitură din albuș de ou bătut cu zahăr. Fr. baiser, pronunțat normal beze și asimilat la decl. f. apocopate, ca tc. perde › perdea.
16. [Argou] a face bezele cuiva expr. a trimite cuiva, (de) la distanță, un sărut simbolic, cu vârful degetelor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL