1. [DEX '09] BĂUT2, -Ă, băuți, -te, adj. 1. Care și-a astâmpărat setea cu apă. 2. Beat. – V. bea.
2. [MDA2] băut2, ~ă a [At: LM / V: beut, ~ă / P: bă-ut / E: bea] 1 Care și-a astâmpărat setea. 2 Beat.
3. [DEXI] băut2, -ă adj., s.f. 1 adj. Care a băut apă și și-a astîmpărat setea. Vitele băute au fost duse la pășune. 2 adj. (despre oameni) Care a băut (mai mult decît trebuie) băuturi alcoolice; care este în stare de ebrietate; beat. Era vesel, dar cam băut. 3 s.f. (fam.) Petrecere, sindrofie. După o băută zdravănă, era mahmur două zile. • pl. -ți, -te. și beut, -ă adj. /v. bea.
4. [CADE] BĂUT I. adj. 1 p. BEA ¶ 2 Beat: e cam ~ ¶¶ contr. NEBĂUT: a stat toată ziua ~ și nemîncat. II. sbst. Faptul de a bea: se tot gîndi cum s’ar putea desvăța bărbatul de la ~ul cel fără cumpăt (RET.); s’au așternut pe mîncate și pe ~e, veselindu-se împreună (CRG.).
5. [DEX '98] BĂUT2, -Ă, băuți, -te, adj. 1. Care și-a astâmpărat setea cu apă. 2. Beat. – V. bea.
6. [DLRLC] BĂUT2, -Ă, băuți, -te, adj. 1. (Cu înțeles activ, mai ales în legătură cu mîncat) Care a băut și și-a astîmpărat setea. Să vii mîncat și băut. 2. Care a băut (mai mult decît trebuie) băuturi alcoolice; beat. V. amețit, cherchelit. Ce-i cu dumneata, omule? Ai? Ești. băut? DUMITRIU, B. F. 48. Vizitiul era cam băut, ca unul ce stătuse la petrecerea de nuntă. SADOVEANU, F. J. 406. ◊ (Substantivat) Făceau și ei pe trudiții și pe băuții. PAS, L. I 67.
7. [DLRM] BĂUT2, -Ă, băuți, -te, adj. 1. Care a băut și și-a astîmpărat setea. 2. Beat. – V. bea.
8. [Șăineanu, ed. VI] băut a. 1. care a băut: nemâncat și nebăut; 2. care e beat: e băut de dimineață. ║ n. fapta de a bea: bani de băut.
9. [Scriban] băút, -ă adj. Care e băut: vin băut. Care a băut: om băut. Beat: e beat răŭ. S.n. Acțiunea de a bea: s’a pus pe băut. Pe băute, bîn,d cu băutu: aicĭ nu e pe băute, ci pe muncite. – Vechĭ, iar azi Olt. Trans. beut.
10. [MDA2] beut, ~ă a vz băut2
11. [DEXI] beut, -ă adj. v. băut2.
12. [Scriban] beut- V. băut-.
13. [IVO-III] băut.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL