1. [Șăineanu, ed. VI] Betica f. vechiu nume al Andaluziei (Spania).
2. [DEX '09] BEȚIV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are viciul beției (1); (om) alcoolic, băutor. – Cf. lat. *bibitivus.
3. [MDA2] bețâc, ~ă smf, a vz bețiv
4. [MDA2] bețic2, ~ă smf, a vz bețiv
5. [MDA2] bețiț, ~ă smf, a vz bețiv
6. [MDA2] bețiu, ~ie smf, a vz bețiv
7. [MDA2] bețiv, ~ă [At: CORESI, EV. 18/8 / V: bătâu, ~âe, ~țâe, bețâu, ~țâe, ~ic, ~iț, ~iu, ~ie / Pl: ~i, ~e / E: ns cf lat *bibitivus] 1-2 smf, a (Om) cu viciul beției (5) Si: alcoolic, băutor, bețivan (1-2). 3 sm (Îs) ~ împărătesc Bețiv (1) mare. 4 sm (Îvr; pan; îs) ~ de cărți Cartofor înrăit. 5 a (D. băuturi spirtoase) Tare Si: (înv) îmbătător. 6 a (Ent; îs) Musculiță ~ă Musculiță care trăiește în roiuri în jurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila melanogaster) Si: musculiță (de vin), mușiță, muștiță. 7 a (D. plante) Care cere multă apă.
8. [DEXI] bețiv, -ă adj., s.m., s.f. 1 adj., s.m., s.f. (Persoană) care are patima beției; (om) alcoolic, băutor. ◊ Expr. Bețiv împărătesc = bețiv mare, alcoolic. 2 adj. (despre băuturi spirtoase) Tare. 3 adj. (entom.) Musculiță bețivă = musculiță care trăiește în roiuri în jurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila melanogaster); musculiță de vin. 4 adj. (despre plante) Care cere multă apă. • pl. -i, -e. /cf. lat. *bĭbĭtīvus, -a, -um.
9. [CADE] †BEȚIȚ adj. și sm. Băn. Bețiv [lat. *bĭbĭtīcius].
10. [CADE] BEȚIU, BEȚÎU adj. Olten. Băn. Bețiv [lat. *bĭbĭtīvus].
11. [CADE] BEȚIV, -IVĂ adj. și sm. f. 1 Care are patima beției, care are urîtul obiceiu de a se îmbăta, de a bea peste măsură băuturi spirtoase; proverb: bețivului și dracu-i iese cu ocaua înainte; – bețivul, cînd este beat, se crede că-i împărat ¶ 2 BEȚIVĂ, Olten. BEȚAE (CIAUȘ.) sf. 🐙 Musculiță care roiește pe unde se află vin și oțet, mai ales cînd se fabrică mustul sau cînd fierbe vinul în butoaie; numită și „muscă-bețivă”, „musculiță-de-vin” sau „mușiță” (Drosophila funebris) [lat. bĭbĭtīvus + suf. sl. -ivŭ].
12. [CADE] BEȚÎC adj. Băn. Bețiv [beat].
13. [CADE] BEȚÎU 👉 BEȚIU.
14. [DLRLC] BEȚIV, -Ă, bețivi, -e, s. m. și f. Cel care are patima beției, care are obiceiul de a se îmbăta, de a bea peste măsură băuturi alcoolice. Cum, lele Ileană, Spînu e bețiv? SADOVEANU, N. F. 104. Pentru un bețiv toate se reduc la un vin bun. VLAHUȚĂ, O. A. 214. Tacă-vă gura, bețivilor, că v-aud copilele. ALECSANDRI, T. I 112. ◊ (Adjectival, în compusul) Muscă-bețivă = musculiță care de obicei trăiește în roiuri mari împrejurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila funebris).
15. [DLRM] BEȚIV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are patima beției. 2. Adj. (În expr.) Muscă-bețivă = musculiță care trăiește în roiuri în jurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila funebris). – Din bețiu (rar folosit,<lat. *bibitivus) + suf. -iv.
16. [Șăineanu, ed. VI] bețiv a. și m. care bea peste măsură, care are patima sau darul beției.
17. [Scriban] bețív, -ă adj. (d. beat, beți ca vsl. piĭanivŭ, d. piti, a bea). Care bea mult vin și alte băuturĭ îmbătătoare.
18. [DOOM 3] bețiv adj. m., s. m., pl. bețivi; adj. f., s. f. bețivă, pl. bețive
19. [DOOM 2] bețiv adj. m., s. m., pl. bețivi; adj. f., s. f. bețivă, pl. bețive
20. [DE] BETICA, Cordillera [cordiλera], sistem de culmi muntoase în Spania meridională, paralele cu țărmul M. Mediterane, constituit din mai multe șiruri (Sierra Nevada, Almijara, Ronda etc.). Lungime: c. 630 km. Alt. max.: 3.478 m (vf. Mulhacén). Min. de fier.
21. [Argou] BEȚIV alconaut, basculant, burete, butoi fără fund, carmolist, cititor, drojdier, linginer, paharnic, pilaci, pilangiu, prunar, schior, sticlar, sugaci, sugativă.
22. [Argou] PROSTITUATĂ URÂTĂ ȘI BEȚIVĂ caracudă, căzătură, coldană.
23. [DLRLV] BEȚIȚ adj. (Ban.) Bețiv. Betzitz. Ebriosus. Temulentus. AC, 330. Ebriosus. Beczicz. Részeges. LEX. MARS., 201. Etimologie: lat. *bibiticius. Cf. șumen.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL