1. [DEX '09] BETEȘUG, beteșuguri, s. n. 1. (Pop.) Infirmitate, invaliditate. ♦ Fig. Defect moral; cusur. ♦ Fig. Defecțiune. 2. (Reg.) Boală. – Din magh. betegség.
2. [MDA2] beteșug sn [At: CORESI, ap. GCR I, 26/7 / V: ~șig, ~șag, (îrg) ~tegșig, ~tegșâg / Pl: ~uri / E: mg betegség] 1 (Trs; înv) Boală. 2 (Mol; înv) Boală epidemică mortală. 3 (Mun; înv) Boală ce produce handicap fizic. 4 (Pop) Infirmitate. 5 (Pop; rar) Epilepsie. 6 (Fig) Defect moral Si: cusur. 1 (Fig) Defecțiune.
3. [DEXI] beteșug s.n. 1 (pop.) Infirmitate, invaliditate. ♦ Fig. Defect moral; cusur. Răbdarea asta, cu anii, i-a devenit beteșug (CAM.). ♦ Fig. Defecțiune. Motorul mașinii are un beteșug. 2 (reg.) Boală. Beteșug de tuse. • pl. -uri. /<magh. betegség.
4. [CADE] BETEȘUG, Maram. Oaș. BETEȘIG (pl. -guri) sn. 🩺 1 Vătămătură (la o parte a trupului) ¶ 2 Mold. tr.-Carp. Boală [ung. betegség].
5. [DLRLC] BETEȘUG, beteșuguri, s. n. 1. Defect corporal; infirmitate. Se pregătea să-și meșterească beteșugurile unei pleoape. GALAN, Z. R. 157. Cunoșteau după dinți gloaba. Ii găseau beteșugul dintr-o ochire. PAS, L. I 58. Un om în puterea vîrstei, frumos în puterea cuvîntului, voinic, fără nici un beteșug. HOGAȘ, DR. 239. ◊ Fig. Dacă îi spune sunetul că s-a slăbit un șurub, caută beteșugul, îngenunche lîngă linie, scoate cheia, strînge șurubul slab. STANCU, D. 274. ♦ Fig. Defect moral, cusur. Răbdarea asta, cu anii, i-a devenit beteșug. CAMILAR, TEM. 272. Sentimentalismul lui era un beteșug ridicol. BART, E. 200. 2. (Mai ales în Transilv.) Boală. Doftorul pricepe la de astea, de-ale beteșugului și de-ale morții. RETEGANUL, P. III 83.
6. [DLRM] BETEȘUG, beteșuguri, s. n. 1. Infirmitate. ♦ Fig. Defect moral; cusur. 2. (Reg.) Boală. – Magh. betegség „boală”.
7. [Șăineanu, ed. VI] beteșug n. boală: beteșug de tuse. [Ung. BETEGSÉG].
8. [Scriban] beteșúg n., pl. urĭ (ung. betegség). Infirmitate.
9. [MDA2] betegșâg sn vz beteșug
10. [MDA2] betegșig sn vz beteșug
11. [MDA2] beteșag sn vz beteșug
12. [MDA2] beteșig sn vz beteșug
13. [DOOM 3] beteșug (pop.) s. n., pl. beteșuguri
14. [DOOM 2] beteșug (pop.) s. n., pl. beteșuguri
15. [DLRLV] BETEȘUG s. n. v. beteșig.
16. [DRAM 2021] beteșug, s.n. v. beteșig.
17. [DLRLV] BETEȘIG s. n. (Ban., Criș., Trans. SV) Boală. Întristat de beteșugul sau boala featei sale. SICRIUL DE AUR, apud TEW. Boalele ceale multe și beteșigurile și ustăneala le vindecă somnul. MOL. 1695, 94r. Infirmitas. Betegsigul. Betegségh. LEX. MARS., 217. Invaletudo. Betegsigul. Betegségh. LEX. MARS., 220. Pre noi au pogorîtu toată amărăciunea … și totu beteșigul. MISC. SEC. XVII, 55v; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; MOL. 16762, 112r; VISKI, apud TEW; MISC. SEC. XVII, 9r, 183v; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; OG, 391. Variante: beteșug (SICRIUL DE AUR, apud TEW; MISC. SEC. XVII, 9r; OG, 391). Etimologie: magh. betegség. Vezi și beteag, betejeală, beteji, betejie, betejit, betejune, nebetejit. Cf. betejeală (1).
18. [DRAM 2021] beteșig, beteșiguri, (beteșâg, beteșug), s.n. (reg.; med.) 1. Boală: „În anul Domnului 1815, în 22 de zile ale lui martie, fiind în beteșug, Ofrim Ioan au dat un Ceaslov de Blaj, pomană la sfânta beserică ce bătrână” (Socolon, 2005: 173). 2. Epilepsie; baiu cel mare. 3. Infirmitate. – Din magh. betegség „boală” (MDA).
19. [DRAM 2015] beteșig, beteșiguri, (beteșâg, beteșug), s.n. – (reg.; med.) 1. Boală: „Adă-mi vin din fogodău, / M-o luat beteșug greu” (Bilțiu, 2006: 107). 2. Epilepsie; baiu cel mare. 3. Infirmitate. – Din magh. betegség „boală” (MDA).
20. [DRAM] beteșig, -uri, (beteșâg, beteșug), s.n. – (med.) 1. Boală. 2. Epilepsie; baiu cel mare. 3. Infirmitate. – Din magh. betegség „boală” (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL