1. [DEX '09] BETELIE, betelii, s. f. Fâșie îngustă, cusută în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc.; tivitură făcută în același loc (ca să se treacă prin ea un șiret etc.); bată; p. ext. margine tivită la gâtul sau la mânecile cămășii sau ale iei. – Din bată.
2. [MDA2] betelie sf [At: ODOBESCU, S. I, 418 / V: bartă, belterie, berte-, -leică, -leucă / E: bată cf ger Börtel] 1 Fâșie îngustă, cusută în partea de sus a pantalonilor, fustelor etc. Si: (reg) bată. 2 Tivitură de sus a pantalonilor, a rochiei etc., prin care se trece un șiret etc. Si: refec. 3 (Pex) Margine tivită la gâtul sau mânecile iei sau ale cămășii. 4 (Rar) Cingătoare Cf bată, bartă. 5 (Reg; îf belterie) Fâșie de pânză sau postav, îngustă și lungă.
3. [DEXI] betelie s.f. 1 Fîșie îngustă cusută în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc.; bată. 2 Tivitură în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc., prin care se trece un șiret etc.; ext. margine tivită la gîtul sau la mînecile cămășii sau ale iei. • pl. -ii. g.-d. -iei. /de la bată.
4. [CADE] BETELIE, Olten. BETELCĂ (pl. -ci) sf. 👕 1 Fășie cusută în partea de sus la izmene, la cioareci sau la rochie: cămașa ei... se adună toată în cute la betelia rochiei (DLVR.) ¶ 2 Tivitură făcută tot acolo, spre a trece prin ea brăcinarul sau baiera ca să se poată strînge după voie la mijloc ¶ 3 Marginea de la gîtul sau mînecile unei cămăși; bată, bantă, betiță [bată].
5. [DEX '98] BETELIE, betelii, s. f. Fâșie îngustă cusută în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc.; tivitură făcută în același loc (ca să se treacă prin ea un șiret etc.); bată; p. ext. margine tivită la gâtul sau la mânecile cămășii sau ale iei. – Din bată.
6. [DLRLC] BETELIE, betelii, s. f. Fîșie cusută în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc., încingînd mijlocul corpului; tivitură făcută în același loc (ca să se poată trece prin ea o baieră, un șiret etc.); p. ext. marginea tivită la răscroiala sau la mînecile cămășii sau iiei. V. bantă, bentiță. Tu porți... pantaloni pe care-i leapădă tatăl tău și pe care mama îi scurtează, îi strînge la betelii pe măsura ta. PAS, Z. I 66. Privi lung la mijlocul ei subțire, mlădios și sugrumat în betelia rochiei zdrențăroase. DELAVRANCEA, V. V. 121. [Iia] se încheie la mînicuțe cu o betelie decorată. ODOBESCU, S. I 418.
7. [DLRM] BETELIE, betelii, s. f. Fîșie îngustă cusută în partea de sus a pantalonilor, a fustei etc.; tivitură făcută în același loc (ca să se treacă prin ea un șiret etc.); p. ext. margine tivită la gîtul sau la mînecile cămășii sau ale iei. – Din bată.
8. [Șăineanu, ed. VI] betelie f. 1. fășie în care se coase și se strâng crețiturile rochiilor; 2. tivitură în care se strâng crețiturile mânecilor largi la cămăși. [Diminutiv dela bată].
9. [Scriban] betelíe f. (din bertelie [Lex. Bud.] infl. d. bată-bete și ruda cu it. bertelle și fr. bretelles, bretele, d. vgerm. brittil, frîŭ. Dac., 2, 651). Cingătoarea izmenelor, pantalonilor saŭ fusteĭ (o bată lată cusută de această îmbrăcăminte). – În Olt. betélcă, pl. ĭ (Cdr.).
10. [MDA2] belterie sf vz betelie
11. [MDA2] bertelie sf vz betelie
12. [MDA2] beteleică sf vz betelie
13. [MDA2] beteleucă sf vz betelie
14. [Scriban] bertelíe V. betelie.
15. [DOOM 3] betelie s. f., art. betelia, g.-d. art. beteliei; pl. betelii, art. beteliile (desp. -li-i-)
16. [DOOM 2] betelie s. f., art. betelia, g.-d. art. beteliei; pl. betelii, art. beteliile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL