1. [DEX '09] BEȘLEAGĂ, beșlegi, s. m. (Înv.) Căpitan de beșlii. ♦ Fig. Om bătrân, ramolit, prost. [Var.: beșli-aga s. m.] – Din tc. beșli ağası.
2. [MDA2] beșleagă sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 123/35 / V: beșli aga / Pl: ~legi / E: tc bìsli agasy] 1 (În epoca fanariotă și în poezia populară) Căpitan de beșlii. 2 (Îvr) Om bătrân, neputincios Si: babalâc, baccea, hodoroagă neputincios, ramolit. 3 (Îvr) Om (cam într-o ureche), care-și face dreptate cu pumnul.
3. [DEXI] beșleagă s.m. 1 (milit.; înv.) Căpitan de beșlii. Rămăsese un turc ce-au fost beșleagă la Dumitrașco Vodă (n. COST.). 2 fig. (iron.) Om bătrîn, ramolit, prost. • pl. -egi. și beșli-agă s.m. /<tc. beșli ağası.
4. [CADE] BEȘLEAGĂ (pl. -egi), BEȘLI-AGA sm. 1 ‡Căpitan de beșlii: un beșli-aga cu cîțiva neferi (I.-GH.) ¶ 2 iron. Babalîc, căzătură, baccea [tc. bešliagasy].
5. [DEX '98] BEȘLEAGĂ, beșlegi, s. m. Căpitan de beșlii. ♦ Fig. Om bătrân, ramolit, prost. [Var.: beșli-aga s. m.] – Din tc. beșli ağasi.
6. [DLRLC] BEȘLEAGĂ, beșlegi, s. m. 1. (Învechit) Căpitan de beșlii (cîte unul de fiecare județ) sau de soldați pentru paza ordinii. Opt ocă [de tutun]!... Un beșleagă nu trage ciubuc așa de mult. ALECSANDRI, T. 1076. Și-n carte că mi-i scria: Să facă cum o putea, Să meargă la beșleaga. TEODORESCU, P. P. 613. 2. Fig. (Ironic) Om bătrîn, neputincios, moale, ramolit; babalîc. – Variantă: (1) beșli-aga (GHICA, S. 118) s. m.
7. [DLRM] BEȘLEAGĂ, beșlegi, s. m. (Înv.) Căpitan de beșlii. ♦ Fig. Babalîc. [Var.: beșli-aga s. m.] – Tc. beșli ağasi.
8. [Șăineanu, ed. VI] beșleagă m. 1. V. beșli-aga: beșleaga din Orava POP.; 2. (ironic) babalâc, baccea. [Formă românizată din beșli-aga, cu sensul generalizat (acești căpitani fiind obișnuit oameni în vârstă înaintată)].
9. [Scriban] beșleágă f., ca pașă orĭ slugă pl. egĭ (turc. bešli-aghasy). Vechĭ. Căpitan de beșliĭ (care eraŭ cîte unu’n fiecare județ, ĭar cel din Iași și București se numea baș-beșleagă). Azĭ. Iron. (supt infl. altor cuvinte și a sufixuluĭ, nu fiindcă aceștĭ căpitanĭ ar fi fost de obiceĭ oamenĭ bătrînĭ). Babalîc, baccea, hodorog.
10. [DEX '09] BEȘLI-AGA s. m. v. beșleagă.
11. [MDA2] baș-beșleagă sm [At: AXINTE URICARIUL, ap. TDRG / V: baș-beșli-aga / Pl: baș-beșlegi / E: baș + beșli + aga] 1-3 (Persoană cu) rangul de (comandant suprem al ostașilor de poliție turcească, numiți beșlii).
12. [MDA2] baș-beșli-aga sm vz baș-beșleagă
13. [MDA2] beșli aga sm vz beșleagă
14. [DEXI] baș-beșleágă s.m. (milit.; în Ev. Med.) Persoană care avea rangul de comandant suprem al ostașilor de poliție turcească. • pl. -egi. /baș1- + beșleagă.
15. [DEXI] beșli-agă s.m. v. beșleagă.
16. [CADE] ‡BAȘ-BEȘLIAGA, BAȘ-BEȘLEAGĂ sm. 🔎 Mai marele peste beșlii: au trimis pașa un agă și pe baș-beșliagă cu cîțiva beșlii (LET.) [tc. baš-bešliagasy].
17. [Șăineanu, ed. VI] beșli-aga m. odinioară căpitan de beșlii, câte unul în fiecare județ, iar la București și la Iași câte un baș-beșli-aga. [Turc. BEȘLI AGASY].
18. [DOOM 3] beșleagă (înv.) s. m., pl. beșlegi
19. [DOOM 2] beșleagă (înv.) s. m., pl. beșlegi
20. [DER] beșleagă (beșlegi), s. m. – 1. Ofițer turc, căpitan al corpului de frontieră. – 2. Om bătrîn ramolit, boșorog. – Var. bașli aga (numai cu primul sens). Tc. beșli agasi (Roesler 589; Șeineanu, II, 49). – Der. beșlegărit, s. n. (contribuție pentru întreținerea poliției). Cf. beșliu.
21. [DE] BEȘLEAGĂ, Vladimir (n. 1931, Mălăești, Basarabia), scriitor român. Povestiri pentru copii („Vacanța mea”), romane psihologice („Zbor frînt”) sau de inspirație rurală, nu lipsite de substrat etic („Acasă”). Eseuri, traduceri, puiblicistică.
22. [Argou] beșleagă, beșlegi s. m. bătrân ramolit, cu idei învechite
23. [DLRLV] BEȘLEAGĂ s. m. (Mold., ȚR) Căpitan de beșlii. A: Rămăsese un turc ce au fost beșleagă la Dumitrașco-Vodă. N. COSTIN; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.). B: Aicea iaste scaunul beșleagăi. COSM. 1766, 86r. Etimologie: tc. beșli ağası. Vezi și beșliu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL