1. [DEX '09] BRILIANT, briliante, s. n. 1. Diamant șlefuit în dublă piramidă cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatră prețioasă, montat în bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică. [Pr.: -li-ant] – Din fr. brillant, rus. bril’ant.
2. [MDA2] briliant, ~ă [At: I. IONESCU, M. 252 / V: berlant, berleant, berliant, briant / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr briliant] 1 a (Frm) Strălucitor la lumină Si: sclipitor. 2 a (Frm) Splendid. 3 sn Diamant tăiat în fețe pe două laturi pentru a deveni mai strălucitor. 4 sn (Tip) Nume al unui corp de literă foarte mică (de trei puncte).
3. [DEXI] briliant, -ă s.n., adj. 1 s.n. Diamant șlefuit în formă de dublă piramidă, cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii, montat în bijuterii. Zaharia Duhu a ales cîteva briliante prețuind o avere (CE. PETR.). 2 s.n. (tipogr.) Cel mai mic corp de literă de trei puncte tipografice. 3 adj. Care strălucește ca diamantul; care este sclipitor, strălucitor, splendid. Balul... e foarte briliant (ALECS.). • sil. -li-ant. pl. -e. și briant, -ă adj. /<fr. briliant, it. briliante, germ. Brillant, brillant, rus. бриллиант.
4. [CADE] *BRILIANT I. adj. Strălucitor: balul e în adevăr foarte ~ (ALECS.). II. sn. (pl. -te, ‼ -turi) 💎 Diamant pilit și pe fața deasupra și pe cea dedesubt, spre a străluci mai mult: puse stema în cap, numai de ~e și de smarand (ISP.) [fr.].
5. [DEX '98] BRILIANT, briliante, s. n. 1. Diamant șlefuit în dublă piramidă cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatră prețioasă, montat în bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică. [Pr.: -li-ant] – Din fr. brillant, rus. brilánt.
6. [DLRLC] BRILIANT1, briliante, s. n. Piatră prețioasă transparentă (în special diamant), șlefuită în dublă piramidă, pentru a străluci mai puternic; se folosește ca podoabă, aplicat pe bijuterii. Zaharia Duhu a ales cîteva briliante prețuind o avere. C. PETRESCU, A. 320. Iară Mihai, așezîndu-se în scaunul domniei, puse stema în cap, numai de briliante și de smarand. ISPIRESCU, M. V. 47. – Pronunțat: -li-ant. – Pl. și: (învechit) brilianturi (FILIMON, C. 149).
7. [DLRM] BRILIANT1, briliante, s. n. 1. Piatră prețioasă (diamant șlefuit în dublă piramidă) folosită ca podoabă aplicată pe bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică. [Pr.: -li-ant] – Fr. brillant.
8. [DN] BRILIANT s.n. 1. Diamant șlefuit în dublă piramidă, folosit ca podoabă. 2. Caracter de literă de trei puncte tipografice. [Pron. -li-ant, pl. -te, -turi, var. briant s.n. / < fr. brillant, engl. brilliant].
9. [MDN '00] BRILIANT s. n. 1. diamant șlefuit în formă de dublă piramidă, piatră prețioasă. 2. caracter de literă de trei puncte tipografice. (< fr. brillant, rus. brilliant)
10. [Șăineanu, ed. VI] briliant a. strălucitor. ║ n. diamant tăiat cu mai multe fețe.
11. [MDA2] berlant sn vz briliant
12. [MDA2] berleant sn vz briliant
13. [MDA2] berliant sn vz briliant
14. [MDA2] briant, ~ă a, sn vz briliant
15. [CADE] *BERLANT (pl. -te) sn. pop. 💎 = BRILIANT: Hainele... împodobite numai cu ~e (PANN).
16. [DN] BRIANT adj. Strălucitor, sclipitor, strălucit. // s.n. v. briliant. [Pron. bri-ant. / < fr. brillant].
17. [Șăineanu, ed. VI] berlant n. numele popular al briliantului: am pierdut un diamant mai frumos decât berlant PANN.
18. [Scriban] berlánt V. brilant.
19. [DOOM 3] briliant2 (desp. -li-ant) s. n., pl. briliante
20. [DOOM 2] briliant (-li-ant) s. n., pl. briliante
21. [MDO] briliant (i-a), pl. briliante
22. [IVO-III] briliant, -te.
23. [DER] briliant (briliantă), adj. – Strălucitor. Fr. brillant. Ca adj., este cuvînt poetic importat al romantismului, fără circulație reală. – Der. briliant (var. berl(i)ant), s. n. (briliant), a cărui var. provine din tc. birlandi, barlandi, ngr. μπιρλάντια; briliantat, adj. (împodobit cu briliante); briliantin, adj. (strălucitor).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL