1. [DEX '09] BENTIȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă. [Var.: bendiță s. f.] – Bantă + suf. -iță.
2. [MDA2] bentiță sf [At: ODOBESCU, S. 1.418/ Pl: ~țe / E: banta + -iță] 1-2 (Șhp) Bantă (mică).
3. [DEXI] bentiță s.f. Dim. al lui bantă; bandeletă. • pl. -e. și bendiță s.f. /bantă + -iță.
4. [CADE] BENTIȚĂ (pl. -ițe) sf. 👕 Mică fășie de pînză aplicată în spec. la gîtul, pieptul sau mînecile unei cămăși: costumul de mătasă neagră, cu clinuri și bentițe stacojii (CAR.) [bantă].
5. [DEX '98] BENTIȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă. [Var.: bendiță s. f.] – Bantă + suf. -iță.
6. [DLRLC] BENTIȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă (2). Pieptul însă poartă o podoabă ce a lipsit acum cu totul din portul național; e un fel de semicerc de fir, susținut de bentițe late tot de fir. ODOBESCU, S. I 418. – Variantă: bendiță s. f.
7. [DLRM] BENTIȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă (2). [Var.: bendiță s. f.]
8. [Scriban] bentíță v. bendiță.
9. [DEX '09] BENDIȚĂ s. f. v. bentiță.
10. [MDA2] bendiță sf vz bentiță
11. [DEXI] bendiță s.f. v. bentiță.
12. [CADE] BENDIȚĂ (pl. -ițe) sf. Fășie lungă și îngustă: apar de jur împrejur niște bendițe verticale foarte subțiri (CAR.) [bandă].
13. [Scriban] bendíță orĭ bentíță f., pl. e. Bandă (fășie) îngustă (la haĭne).
14. [DOOM 3] bentiță s. f., g.-d. art. bentiței; pl. bentițe
15. [DOOM 2] bentiță s. f., g.-d. art. bentiței; pl. bentițe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL