1. [MDA2] binișel sn [At: IORGA, S. D. VI, 109 / V: ben-, benișal / Pl: ~e / E: biniș + -el] 1-2 (Șhp) Biniș (2) (mic).
2. [DEXI] binișel s.n. (înv.) Dim. al lui biniș. • pl. -e. și benișel s.n. /v. biniș.
3. [DLRLC] BINIȘEL, binișele, s. n. (Învechit) Diminutiv al lui biniș. (Atestat în forma benișel) Un benișel de felendreș albastru blănit cu samur, a căruia mînice atîrnau dinapoi. NEGRUZZI, S. I 145. – Variantă: benișel s. n.
4. [MDA2] benișel sn vz binișel
5. [DEXI] benișel s.n. v. binișel.
6. [CADE] BENIȘEL (pl. -ele) sn. 👕 dim. BENIȘ: purta un ~ de felendreș albastru blănit cu samur (NEGR.).
7. [DLRLC] BENIȘEL s. n. v. binișel.
8. [Șăineanu, ed. VI] benișel n. beniș femeiesc mai scurt: benișel de felendreș albastru NEGR.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL