1. [DEX '09] BENEVOL, -Ă, benevoli, -e, adj. Făcut de bunăvoie; facultativ. – Din fr. bénévole, lat. benevolus.
2. [MDA2] benevol, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 425 / Pl: ~i, ~E / E: fr bénévole, lat benevolus] 1 De bunăvoie. 2 (Îs) Contribuție ~ă Sumă sau taxă al cărei cuantum îl stabilește plătitorul.
3. [DEXI] benevol, -ă adj. (în opoz. cu „obligatoriu”) Care este făcut de bunăvoie, nesilit; facultativ. Participarea la aceste cursuri este benevolă. ◊ Contribuție benevolă = sumă sau taxă al cărei cuantum îl stabilește plătitorul. • pl. -i, -e. /<fr. bénévole, lat. bĕnĕvŏlus, -a, -um.
4. [CADE] BENEVOL adj. De bună voie, nesilit [lat.].
5. [DLRLC] BENEVOL, -Ă, benevoli, -e, adj. (în opoziție cu obligatoriu) Făcut de bunăvoie, din propriu îndemn, nesilit. V. voluntar. Subscriere benevolă. Participare benevolă. ▭ În fața noastră stă sarcina transformării socialiste a agriculturii, a educării masei țărănimii muncitoare pentru trecerea benevolă și prin convingere la sistemul agriculturii colective. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 62. ◊ Contribuție benevolă = sumă sau taxă al cărei cuantum rămîne la aprecierea celui care contribuie sau plătește.
6. [DLRM] BENEVOL, -Ă, benevoli, -e, adj. Făcut de bunăvoie, nesilit. ◊ Contribuție benevolă = sumă sau taxă al cărei cuantum rămîne la aprecierea celui care contribuie sau plătește. – Fr. bénévole (lat. lit. benevolus).
7. [DN] BENEVOL, -Ă adj. Făcut de bunăvoie, nesilit. ◊ Contribuție benevolă = sumă sau taxă al cărei cuantum îl stabilește plătitorul. [< fr. bénévole, cf. it. benevolo, lat. benevolus].
8. [MDN '00] BENEVOL, -Ă adj. făcut de bunăvoie, nesilit. (< fr. bénévole, lat. benevolus)
9. [Șăineanu, ed. VI] benevol a. de bună voie: contribuțiune benevolă.
10. [Scriban] *benevól, -ă adj. (fr. bénévole, d. lat. benévolus, d. béne, bine, și volo, vreaŭ). Binevoitor, bine dispus, indulgent: lector, auditor benevol. Gratuit: a da cuĭva concurs benevol. Adv. În mod benevol.
11. [DOOM 3] benevol adj. m., pl. benevoli; f. benevolă, pl. benevole
12. [DOOM 2] benevol adj. m., pl. benevoli; f. benevolă, pl. benevole
13. [IVO-III] benevol, -volă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL