1. [DEX '09] BELZEBUT n. pr. m. (Livr.) Unul dintre numele date diavolului; p. restr. căpetenie a diavolilor. – Cf. fr. Belzébuth.
2. [MDA2] belzebut sm [At: PAS, L. I. 95 / Pl: ~uți / E: ns cf fr Belzébuth] 1 Diavol. 2 Căpetenie a diavolilor. 3 (Fig) Om puternic(și rău).
3. [DEXI] belzebut s.m. 1 Unul dintre numele diavolului; restr. căpetenie a diavolilor. 2 Fig. Om rău. • pl. -ți. / <fr. Belzébuth „demon, căpetenia duhurilor rele”.
4. [DEX '98] BELZEBUT s. m. (Livr.) unul dintre numele date diavolului; p. restr. căpetenie a diavolilor. – Cf. fr. Belzébuth.
5. [DLRLC] BELZEBUT s. m. (Livresc, ironic) Una dintre numirile date diavolului; fig. om rău și temut. Te pui cu Lefterache, Belzebutul? PAS, L. I 95.
6. [DLRM] BELZEBUT s. m. (Livresc) Una dintre numirile date diavolului. – Comp. fr. Belzébuth (<gr.).
7. [DN] BELZEBUT s.m. (Liv.) Denumire dată diavolului; (p. restr.) căpetenie a diavolilor. [Pl. -uți. / cf. fr. Belzébuth – demon, căpetenia duhurilor rele].
8. [Șăineanu, ed. VI] Belzebut m. 1. («zeul muștelor») divinitate la Filisteni; 2. căpetenia demonilor în Evanghelie.
9. [DOOM 3] Belzebut (prinț al iadului) (livr.) s. propriu m.
10. [DOOM 2] Belzebut (demon) (livr.) s. propriu m.
11. [D.Religios] Belzebut (Beelzebul, Baalzebub), zeu adorat de canaaneni și de filisteni; (în Noul Testament) căpetenie a demonilor.
12. [DE] BELZEBUT (BAALZEBUB), divinitate cananeană și filisteană; (în „Noul Testament”) căpetenie a demonilor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL