1. [MDA2] belchiță sf vz belhiță
2. [MDA2] belhiță sf [At: BARCIANU / V: -lchi- / Pl: ~țe / E: ns cf ger Bilch, pn bielina] Animal cu blană fină, probabil pârș.
3. [CADE] BELHIȚĂ (pl. -ițe) sf. 🐒 Animal din ord. rozătoarelor, lung de 30 cm., cu o coadă lungă de 15 cm. acoperită cu un păr lung și des; trăește mai ales prin munți, unde-și face culcușul prin scorburile stîncilor, de unde și numirea de „chițcan” sau „guzgan-de-munte” (Myoxus glis) (🖼 438) [comp. pol. bielka și rut. bilyča].
4. [DLRM] BELHIȚĂ, belhițe, s. f. Animal mic, din ordinul rozătoarelor, cu coadă lungă acoperită cu păr des (Myoxus glis).
5. [Scriban] bélhiță f., pl. e (var. din behliță). Un fel de guzgan puțin maĭ mic decît o pisică, c’o mare coadă stufoasă și trăitor pin păduri (myoxus glis, fr. loir). V. pîlș.
6. [DOOM 3] !belchiță (pârș) (rar) s. f., g.-d. art. belchiței; pl. belchițe
7. [DOOM 2] belhiță/belhiță (rar) s. f., g.-d. art. belhiței/belhiței, pl. belhițe/belhițe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL