1. [DEX '09] BELFER, belferi, s. m. (Fam.) 1. Învățător; profesor. 2. Om care se lăfăie[1] în lux și bogăție. – Din idiș. Belfer (= germ. Beihelfer).
2. [MDA2] belfer sm [At: GAL AN, Z. R. 246 / V: ~fel / Pl: ~i / E: idiș Belfer (ger Beihelfer)] 1 (Reg) Învățător. 2 (Reg) Profesor. 3 (Fam) Om care trăiește în lux.
3. [DEXI] belfer s.m. (deprec.) 1 (reg.) Învățător; profesor. 2 (fam.) Om care trăiește în lux. • pl. -i. /<idiș Belfer = germ. Beihelfer.
4. [CADE] BELFER sm. familiar Dascăl (termen de dispreț) [evr.-germ. Belfer < germ. Be(i)helfer].
5. [DEX '98] BELFER, belferi, s. m. (Reg., fam. sau depr.) 1. Învățător; profesor. 2. Om care se lăfăiește în lux și bogăție. – Din idiș Belfer (= germ. Beihelfer).
6. [DLRLC] BELFER, belferi, s. m. (Mai ales în Mold., familiar sau depreciativ) învățător (de copii mici); dascăl, dăscălaș, profesoraș. Un belfer bătrîn de la gimnaziul din Fălticeni... silit de niscai treburi să bată-n miezul iernii diurnul Pașcanilor... a tocmit o sanie țărănească. GALAN, Z. R. 258. Bătrînii se întorceau pe ulița cealaltă, a Economului. Se întîlneau cu grămezi de băiețași slăbuți și zdrențăroși, cu șepci în cap, duși spre școală de belferi cu fețele năcăjite și gînditoare. SADOVEANU, O. IV 26.
7. [DLRM] BELFER, belferi, s. m. (Reg.; fam. sau depr.) 1. Învățător, dascăl; profesoraș, dăscălaș. 2. Om care se lăfăiește în lux și bogăție; p. ext. termen injurios la adresa cuiva. – Germ. -evr. Belfer (= germ. Beihelfer).
8. [Șăineanu, ed. VI] bèlfer m. fam. pedagog ordinar, dăscălaș. [Termen luat din graiul evreo-german: BELFER = nemț. BEHELFER].
9. [Scriban] bélfer m. (germ. behelfer, saŭ beihefler, ajutător, pron. de Jidani belfer). Iron. Profesor de școală jidănească. Profesoraș.
10. [MDA2] belfel sm vz belfer
11. [DOOM 3] belfer (reg., fam.) s. m., pl. belferi
12. [DOOM 2] belfer (fam.) s. m., pl. belferi
13. [DER] belfer (belferi), s. m. – Profesor. Germ. Beihelfer „asistent”, prin intermediul pronunțării iudaice Belfer (Borcea 178).
14. [Argou] belfer, belferi s. m. profesor
15. [DRAM 2021] belfer, belferi, (belfăr), s.m. (fam.) Persoană care trăiește în lux. – Din idiș Belfer (= germ. Beihelfer „asistent”) (Scriban, DER, MDA); sensul inițial a fost de „profesor de școală iudaică”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL