1. [DEX '09] BELALIU, -IE, belalii, adj. (Reg.) 1. Dificil, greu. 2. Mofturos, năzuros, capricios. – Din tc. belâlı.
2. [MDA2] belaliu, ~ie a [At: CARAGIALE, N. S. 83 / V: ~lâu, ~lelâu, ~lălâu, ~lel~ / E: tc belal] (Trm; Mun; fam) 1 (D. lucruri) Care cere multă grijă Si: delicat. 2 (D. lucruri) Care cere o îngrijire minuțioasă. 3 (D. meserii) Care cere o atenție desăvârșită. 4-5 (D. persoane) Dificil (în gusturi). 6 (D. oameni) Nebun. 7 (D. îmbrăcăminte) Nepotrivit. 8 (D. acțiuni, îe) ~âe treabă Dificil. 9 (Prt; d. culoarea unei cămăși sau a unei basmale, îf beleliu) Spălăcit.
3. [DEXI] belaliu, -ie adj. (reg.) 1 Dificil, anevoios. Aplicația doftoriilor externe e mai belalie (CAR.). 2 (despre oameni) Mofturos, capricios. Sînt un om cu tabieturi și belaliu la drum (CAR.). • pl. -ii. /<tc. belâlı.
4. [CADE] BELALIU adj. Care aduce necazuri, belele, nenorociri: de cînd știm noi, n’am mai pomenit așa iarnă grea și belalie (TKT.) [tc. belaly].
5. [DEX '98] BELALIU, -IE, belalii, adj. (Reg.) 1. Dificil, greu. 2. Mofturos, năzuros, capricios. – Din tc. belâli.
6. [DLRLC] BELALIU, -IE, beldii, adj. (Munt.) 1. Anevoios, dificil, greu. Aplicația doftoriilor externe e mai belalie și cere prea mult timp. CARAGIALE, N. S. 83. 2. (Despre oameni) Greu de mulțumit; mofturos, năzuros. Sînt un om cu tabieturi și belaliu la drum. CARAGIALE, O. VII 162. ◊ (Substantivat) Pe ce te sprijinești dumneata, cucoane? a răcnit belaliul. PAS, L. I 113.
7. [DLRM] BELALIU, -IE, belalii, adj. (Reg.) 1. Anevoios, greu. 2. Mofturos, năzuros. – Tc. belîli.
8. [Șăineanu, ed. VI] belaliu a. 1. care aduce nenorocire: păsările sunt belalii; 2. fig. funest: iarnă grea și belalie. [Turc. BELALY].
9. [Scriban] belalíŭ, -íe adj. (turc. belaly, d. bela, nenorocire, belea; bg. belealiĭa). Fam. Dificil, plin de greutățĭ, care te expune belelelor: om, lucru belaliŭ.
10. [MDA2] belalâu a vz belaliu
11. [MDA2] belalios, ~oasă[1] a vz belaliu
12. [MDA2] belelâu, ~âe a vz belaliu
13. [MDA2] beleleu, ~eie a vz belaliu
14. [MDA2] beleliu, ~ie a vz belaliu
15. [DOOM 3] belaliu (reg., fam.) adj. m., f. belalie; pl. m. și f. belalii
16. [DOOM 2] belaliu (fam.) adj. m., f. belalie; pl. m. și f. belalii
17. [DER] belaliu (belalie), adj. – Năzuros, mofturos. Tc. belal (Șeineanu, II, 46; Lokotsch 194; Ronzevalle 50); cf. ngr. μπελαλής. V. și belea.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL