1. [Șăineanu, ed. VI] Beyrut n. oraș în Turcia aziatică (Siria), port comercial pe Mediterana: 156.000 loc.
2. [DE] BEIRUT (BEYROUTH), cap. Libanului, port la M. Mediterană; 1,68 mil. loc. (1982, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport internațional. Pr. centru politic, comercial și bancar al țării. Constr. de mașini. Ciment; rafinărie de petrol. Ind. alim., de tricotaje și de prelucr. a pieilor. Patru universități (între care una franceză și alta americană). Marea Moschee (1291). Muzee. Anticul Berytos, în ev. med. s-a aflat în stăpînirea arabilor, a cruciaților (1110-1187 și 1197-1291), iar mai tîrziu a turcilor otomani (1516-1918). Centru ad-tiv al terit. „Marele Liban”, sub mandat francez (din 1920), B. devine cap. rep. independente Liban (din 1943). Structura populației – musulmani, creștini și refugiați palestinieni (după 1975) – a provocat violente lupte de stradă soldate cu numeroase victime și distrugerea practic a orașului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL