1. [Scriban] beĭcáchi m. (d. beĭ cu suf. ngr.). Sec. 18-19. Fam. (numai la voc. sing.) Beĭule, boĭerule, coconașule.
2. [MDA2] beicache sm [At: ALECSANDRI, T. 100 / Pl: ~chi / E: bei + -ache] (Înv) Domnișor.
3. [CADE] ‡BEICACHE sm. Cuconaș (titlu onorific în epoca fanariotă): știi, ~, cu ce l-am doftorit eu? (ALECS.) [beiu + suf. dim. grec. -ache].
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL