1. [DEX '09] BEHĂIT s. n. Faptul de a behăi; sunete caracteristice scoase de oi, miei, capre; mehăit, behăitură. – V. behăi.
2. [MDA2] behăit sn [At: DELAVRANCEA, ap. CADE / V: (nob) becăcăit / Pl: ~uri / E: behăi] 1 Strigăt specific oilor și caprelor Si: behăire (1), behăitură, mehăit.
3. [DEXI] behăit s.n. Faptul de a behăi; strigăt specific oilor și caprelor; behăitură. ♦ Fig. Plîns zgomotos. • pl. -uri. /v. behăi.
4. [CADE] BEHĂIT sbst. Faptul ce a behăi: sbieretul oilor sau al caprelor: o turmă de oi umplea valea rîului de ~ (DLVR.).
5. [DEX '98] BEHĂIT s. n. Faptul de a behăi; sunete caracteristice scoase de oi, miei, capre; behăitură. – V. behăi.
6. [DLRLC] BEHĂIT s. n. Faptul de a behăi; strigătul caprelor și al oilor.
7. [DLRM] BEHĂIT s. n. Faptul de a behăi; behăitură.
8. [Șăineanu, ed. VI] behăit n. strigătul oilor.
9. [Scriban] behăít n., pl. urĭ. Strigătu repetat al oilor.
10. [DEX '09] BEHĂI, behăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.
11. [MDA2] becăcăi v vz behăi
12. [MDA2] becăcăit sn vz behăit
13. [MDA2] beci3 v vz behăi
14. [MDA2] behăi [At: H III, 108 / V: behehăi, (nob) becăcăi / Pzi: behăi, (rar) -esc / E: fo] 1 vi (D. capre și oi) A scoate strigătul caracteristic speciei Si: a mehăi, (îvp) a zbiera. 2 vit (D. oameni, fig) A cânta urât, nearmonios.
15. [MDA2] behehăi v vz behăi
16. [DEXI] behăi vb. IV. intr. (despre oi și capre) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ Fig. (despre oameni) A cînta urît. ♦ A plînge zgomotos. • prez.ind. behăi, -iesc. /bee(h) + -ăi.
17. [CADE] BEHĂI, BEHĂHĂI (-ăesc, -ăiu) vb. intr. A sbiera (vorb. de oi sau de capre): cîrlănașul behăia pe lîngă casă (VOR.); o capră neagră behăia și se da pe lîngă boi (VLAH.) [behehe].
18. [DLRLC] BEHĂI, pers. 3 behăie, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi) A scoate strigătul caracteristic «behehe». Zile de-a rîndul au behăit jalnic turmele scoase din țarcuri și mînate spre vale. DUMITRIU, N. 199. O oaie mărginașă se opri... behăi și o luă la goană spre cîrdul străin. PREDA, Î. 144. [Iedul] behăia așa de jalnic, că-ți era mai mare mila de el. SADOVEANU, O. VI 103. O capră neagră... behăia și se da pe lîngă boi. VLAHUȚĂ, CL. 115. ◊ Tranz. Fig. (Peiorativ, despre oameni) A cînta urît, cu glas nearmonios, strident sau tărăgănat. Lăutarul a mai behăit fără curaj cîteva tangouri aduse de la oraș. SADOVEANU, M. C. 190.
19. [DLRM] BEHĂI, behăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cînta urît, nearmonios. – Din behe[he].
20. [Șăineanu, ed. VI] behăì v. Mold. a striga ca oile.
21. [Scriban] béhăi și -ĭésc v. intr. (imit.) Se zice despre strigătu oilor. V. mehăĭ.
22. [DOOM 3] behăit s. n.
23. [DOOM 2] behăit s. n.
24. [DOOM 3] !behăi (a ~) vb., ind. prez. 3 behăiește/behăie, imperf. 3 pl. behăiau; conj. prez. 3 să behăiască/să behăie
25. [DOOM 2] behăi (a ~) vb., ind. prez. 3 behăie, imperf. 3 sg. behăia; conj. prez. 3 să behăie
26. [IVO-III] behăesc, -hăe 3, -hăiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL