1. [DEX '09] BEHĂI, behăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi.
2. [MDA2] becăcăi v vz behăi
3. [MDA2] beci3 v vz behăi
4. [MDA2] behăi [At: H III, 108 / V: behehăi, (nob) becăcăi / Pzi: behăi, (rar) -esc / E: fo] 1 vi (D. capre și oi) A scoate strigătul caracteristic speciei Si: a mehăi, (îvp) a zbiera. 2 vit (D. oameni, fig) A cânta urât, nearmonios.
5. [MDA2] behehăi v vz behăi
6. [DEXI] behăi vb. IV. intr. (despre oi și capre) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ Fig. (despre oameni) A cînta urît. ♦ A plînge zgomotos. • prez.ind. behăi, -iesc. /bee(h) + -ăi.
7. [CADE] BEHĂI, BEHĂHĂI (-ăesc, -ăiu) vb. intr. A sbiera (vorb. de oi sau de capre): cîrlănașul behăia pe lîngă casă (VOR.); o capră neagră behăia și se da pe lîngă boi (VLAH.) [behehe].
8. [DLRLC] BEHĂI, pers. 3 behăie, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi) A scoate strigătul caracteristic «behehe». Zile de-a rîndul au behăit jalnic turmele scoase din țarcuri și mînate spre vale. DUMITRIU, N. 199. O oaie mărginașă se opri... behăi și o luă la goană spre cîrdul străin. PREDA, Î. 144. [Iedul] behăia așa de jalnic, că-ți era mai mare mila de el. SADOVEANU, O. VI 103. O capră neagră... behăia și se da pe lîngă boi. VLAHUȚĂ, CL. 115. ◊ Tranz. Fig. (Peiorativ, despre oameni) A cînta urît, cu glas nearmonios, strident sau tărăgănat. Lăutarul a mai behăit fără curaj cîteva tangouri aduse de la oraș. SADOVEANU, M. C. 190.
9. [DLRM] BEHĂI, behăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cînta urît, nearmonios. – Din behe[he].
10. [Șăineanu, ed. VI] behăì v. Mold. a striga ca oile.
11. [Scriban] béhăi și -ĭésc v. intr. (imit.) Se zice despre strigătu oilor. V. mehăĭ.
12. [DOOM 3] !behăi (a ~) vb., ind. prez. 3 behăiește/behăie, imperf. 3 pl. behăiau; conj. prez. 3 să behăiască/să behăie
13. [DOOM 2] behăi (a ~) vb., ind. prez. 3 behăie, imperf. 3 sg. behăia; conj. prez. 3 să behăie
14. [IVO-III] behăesc, -hăe 3, -hăiam 1 imp.
15. [DE] BEHAIM, Martin (1459-1507), cosmograf și navigator german. A introdus în navigație astrolabul; în 1492 a construit primul model al globului terestru geografic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL