1. [DEX '09] BEATIFICARE, beatificări, s. f. Faptul de a beatifica. [Pr.: be-a-] – V. beatifica.
2. [MDA2] beatificare sf [At: DICȚ. / Pl: ~cări / E: beatifica] Trecere a unei persoane defuncte în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților.
3. [DEXI] beatificare s.f. Faptul de a beatifica. • sil. be-a-. pl. -ări. /v. beatifica.
4. [DLRM] BEATIFICARE, beatificări, s. f. Faptul de a beatifica. [Pr.: be-a-]
5. [DN] BEATIFICARE s.f. Acțiunea de a beatifica și rezultatul ei. [< beatifica].
6. [DEX '09] BEATIFICA, beatific, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană decedată în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.
7. [MDA2] beatifica vt [At: DA / P: be-a- / Pzi: beatific / E: lat beatificare cf fr beatifier] (La catolici) A trece o persoană defunctă în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților.
8. [DEXI] beatifica vb. I. tr. (în Biserica Catolică) A trece o persoană decedată în rîndul fericiților Bisericii, care reprezintă primul grad de sfințenie. ◊ sil. be-a-. prez.ind. beatific. /<lat. bĕatĭfĭcare, it. beatificare; cf. fr. béatifier.
9. [CADE] *BEATIFICA (-fic) vb. tr. ⛪ A face pe cineva să se bucure de fericirile cerești, a-l pune în rîndul prea-fericiților [lat.].
10. [DEX '98] BEATIFICA, beatific, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.
11. [DLRM] BEATIFICA, beatific, vb. I. Tranz. (În biserica romano-catolică) A trece o persoană decedată, care a dus o viață evlavioasă, pe prima treaptă a sfințeniei. [Pr.: be-a-] – Fr. béatifier (lat. lit. beatificare).
12. [DN] BEATIFICA vb. I. tr. (În biserica catolică) A trece pe cineva, după moarte, în rîndul sfinților. [Pron. be-a-, p. i. beatific. / < lat. beatificare, cf. fr. béatifier].
13. [MDN '00] BEATIFICA vb. tr. a trece pe cineva, după moarte, în rândul sfinților. (< lat. beatificare, fr. béatifier)
14. [Scriban] *beatífic a -á (ea 2 silabe) v. tr. (lat. beatifico, -ficáre). Pun în număru sfinților, canonizez.
15. [DOOM 3] beatificare (desp. be-a-) s. f., g.-d. art. beatificării; pl. beatificări
16. [DOOM 2] beatificare (be-a-) s. f., g.-d. art. beatificării; pl. beatificări
17. [DOOM 3] beatifica (a ~) (desp. be-a-) vb., ind. prez. 1 sg. beatific, 2 sg. beatifici, 3 beatifică; conj. prez. 1 sg. să beatific, 3 să beatifice
18. [DOOM 2] beatifica (a ~) (be-a-) vb., ind. prez. 3 beatifică
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL