1. [DEX '09] BĂUTOR, -OARE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.
2. [MDA2] băutor, ~oare smf, a [At: DOSOFTEI, V. S. 48 / V: beu- / Pl: ~i, ~oare / E: bea + -tor] 1-2 (Persoană) care are obiceiul să bea (mult) alcool.
3. [DEXI] băutor, -oare adj., s.m., s.f. (Persoană) care are obiceiul de a bea (mult) alcool; bețiv. • sil. bă-u-. pl. -ori, -oare. /bea + -tor.
4. [CADE] BĂUTOR I. adj. verb. BEA 1 Care bea ¶ 2 Care se îmbată, bețiv: cu bărbatul ~ Nu-i face pită ’n cuptor (IK.-BRS.). II. sm., BĂUTOARE sf. Bărbat, femeie care bea bețiv(ă): de nu-ți fi mîncători și băutori buni, v’ați găsit beleaua cu mine (CRG.).
5. [DLRLC] BĂUTOR, -OARE, băutori, -oare, s. m. și f. Persoană care are obiceiul să bea băuturi alcoolice în cantitate mare; bețiv, bețivan. Lăutarul... se furișase ca un motan în rîndul băutorilor. PAS, L. 11. ♦ (Determinat prin «mare», «bun», «de forță») Persoană care poate să bea mult, care rezistă, care ține mult la băutură. De nu-ți fi mîncători și băutori buni, v-ați găsit beleaua cu mine. CREANGĂ, P. 259. ◊ (Adjectival, regional) El însuși nu era, băutor; un păhărel, două de vin îl amețeau. SLAVICI, O. I 296. Cu bărbatul băutor Nu-i face pită-n cuptor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 465. – Pronunțat; bă-u-.
6. [DLRM] BĂUTOR, -OARE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. Bețiv; (persoană) care poate bea mult. – Din bea + suf. -(u)tor.
7. [Șăineanu, ed. VI] băutor a. și m. care bea.
8. [Scriban] băutor, -oáre adj. Care bea fără să se îmbete. – Vechĭ iar azĭ Olt. Trans. be-.
9. [MDA2] beutor, ~oare smf, a vz băutor
10. [CADE] BEUTOR(IU) – BĂUTOR.
11. [DOOM 3] băutor (desp. bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutori; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoare
12. [DOOM 2] băutor (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutori; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoare
13. [IVO-III] băutor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL