1. [DEX '09] BÂTLAN, bâtlani, s. m. Pasăre de baltă din ordinul picioroangelor, înaltă de un metru și chiar mai mult, cu pene cenușii, cu gâtul, cu ciocul și picioarele lungi și cu un moț de câteva pene date pe ceafă; stârc cenușiu (Ardea cinerea). – Din bg. batlan.
2. [MDA2] bâtlan sm [At: CANTEMIR, IST. 34 / V: băt-, -lean / Pl: ~i / E: bg батлан] 1 Pasăre de baltă din ordinul picioroangelor, cu înălțime de peste un metru, cu pene cenușii, cu gâtul, ciocul și picioarele lungi și cu un moț de câteva pene date pe ceafa Si: stârc cenușiu (Ardea cinerea). 2 (Îs) ~ mic Pasărea Graculus pygmacus. 3 (Orn; reg; îs) ~ alb, – cenușiu Erodin alb. 4 (Îs) ~ roșietic sau (înv) scorțișoriu Pasărea Ardea purpurea. 5 (Orn; reg; îs) – de stuf Buhai-de-baltă. 6 (Dob) Rață mică, neagră, care trăiește în zonele cu pelicani.
3. [MDA2] bătlan1 sm vz bitlan
4. [MDA2] bătlan2 sm vz bâtlan
5. [MDA2] bâtlean sm vz bâtlan
6. [DEXI] bîtlan s.m. (ornit.) Pasăre de baltă, din ordinul picioroangelor, înaltă de peste un metru, cu penele cenușii, cu gîtul, ciocul și picioarele lungi și cu un moț de cîteva pene date pe ceafa (Ardea cinerea); stîrc cenușiu, (reg.) Bîtlan alb (sau cenușiu) = erodiu (Egretta). Bîtlan de stuf = buhai-de-baltă (Botaurus stellaris). • pl. -i. /<bg. батлан <tc. batlan.
7. [CADE] ❍BĂLTAN sm. 🐦 – BÎTLAN [bîtlan, influențat de baltă].
8. [CADE] BÎTLAN sm. Mold. Bucov. Trans. 🐦 1 Pasăre de baltă din ordinul picioroangelor, de coloare cenușie, înaltă de 1 metru și mai bine, cu picioarele și gîtul lungi și subțiri, cu un moț de pene lungit pe ceafă; numită și „bîtlan-cenușiu”, „stîrc (cenușiu)”, „gîtlan”, „ceapur”, etc. (Ardea cinerea) (🖼 498): un ~ trecea pe deasupra... mișcîndu-și ciocul ca o cîrmă de corabie (D.-ZAMF.) ¶ 2 ~-ROȘU, ~-ROȘIATIC, ~-SCORȚIȘOR, pasăre mai mică decît bîtlanul cenușiu (înaltă de 0 m.80), cu capul negru și cu două pene ce-i atîmă pe ceafă ca un moț; gîtul, pieptul și spatele sînt roșcate; trăește pe lîngă bălți, la noi mai ales în delta Dunării; numită și „stîrc-roșu” sau „ceapur-roșu” (Ardea purpurea) (🖼 499) ¶ 3 ~-MIC, pasăre albă, mai mică la trup decît bîtlanul-cenușiu, împodobită pe spate cu niște pene subțiri foarte frumoase, întrebuințate ca podoabă; numită și „stîrc-alb-mic” sau „ceapur-alb-mic” (Ardea garzetta) (🖼 500) ¶ 4 = CORMORAN ¶ 5 ~-DE-STUH = BOU-DE-BALTĂ1 👉 BOU7) [blg. batlan].
9. [CADE] GÎTLAN2 sm. Mold. Bucov. 🐦 = BÎTLAN 1.
10. [DLRLC] BÎTLAN, bîtlani, s. m. Nume dat la două păsări de baltă care se hrănesc cu pești: a) pasăre mare cu gîtul și picioarele lungi și cu penele cenușii (Ardea cinerea); stîrc; b) pasăre mare cu gîtul și picioarele lungi și cu penele negre (Phalacrocorax carbo). Ușa s-a deschis; feciorul a intrat privind nedumerit pe cei doi bătrîni doborîți în jilțuri; iar Nicoară cu ochii înfierbîntați îi ocolea domol ca vulturul pe deasupra unei părechi de bîtlani pitiți la margine de ostrov. SADOVEANU, N. P. 262. Un bîtlan trecu pe deasupra [iazului], vîslind rar; țipetele lui înfiorau tăcerea pădurilor de trestii. SADOVEANU, C. I 408. Albina doarme-ascunsă în macul adormit, Bîtlanul printre nuferi stă-n labă neclintit. ALECSANDRI, P. III 277.
11. [DLRM] BÎTLAN, bîtlani, s. m. Pasăre mare de baltă, cu gîtul și picioarele lungi și cu penele cenușii (Ardea cinerea); stîrc. – Din bg. batlan.
12. [Șăineanu, ed. VI] bătlan m. Mold. pasăre de baltă, numită în Muntenia stârc. [Pentru băltan = de baltă].
13. [Scriban] bîtlán m. (rudă cu bg. batlan, pelican. Cp. și cu ung. batla, becață). Dun. Stîrc, ceapîr, o pasăre băltăreață de mărimea și forma berzeĭ și cocoruluĭ și cu penele cenușiĭ (árdea cinérea) saŭ roșiatice (árdea purpúrea) saŭ albă și mult mai mică ( árdea garzetta). După zboru eĭ, pescariĭ prevăd furtuna. – La Cant. botlan.
14. [DOOM 3] bâtlan (desp. bâ-tlan) s. m., pl. bâtlani
15. [DOOM 2] bâtlan (bâ-tlan) s. m., pl. bâtlani
16. [IVO-III] bâtlan.
17. [DER] bîtlan (bîtlani), s. m. – 1. Stîrc cenușiu (Ardea cinerea, Ardea purpurea, Ardea garzetta). – 2. (Rar) Specie de rață sălbatică (Anas querquedula). Bg. batlan (DAR) sau mag. batla (Cihac). Pare foarte incertă ipoteza lui Philippide, 150, care se gîndește la *băltan, der. de la baltă.
18. [Onomastic] BÎTLAN, (16 B VI 277); fam. (17 B IV 176), < subst.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL