1. [DEX '09] BĂTĂIAȘ, bătăiași, s. m. (Rar) Hăitaș2. [Pr.: -tă-iaș] – Bătaie + suf. -aș.
2. [MDA2] bătăiaș sm [At: COSTINESCU / P: ~tă-iciș / Pl: ~i / E: bătaie + -aș] 1 Hăitaș2. 2 Persoană din echipa de combatere a lăcustelor.
3. [DEXI] bătăiaș s.m. Gonaci, hăitaș. • pl. -i. /bătaie + -aș.
4. [CADE] BĂTĂIAȘ sm. 1 🔫 Acela care bate crîngurile spre a goni vînatul afară, îndreptîndu-l spre pușcași: chiotele de vînătoare ale bătăiașilor (ODOB.) ¶ 2 🐟 Cel ce bate apa ca să gonească peștele spre plasă, cînd se pescuește [bătaie].
5. [DLRLC] BĂTĂIAȘ, bătăiași, s. m. Gonaci, hăitaș. Numai în stampele și în albumurile lui [Ridinger] se mai văd incă astăzi tipurile și costumele acelor slujitori, pușcași, hăitari, bătăiași, șoimari, cari compuneau personalul vînătorilor din secolul trecut. ODOBESCU, S. III 144. Crivățul sufla iute și-nghețat din fundul văilor, iar jalnicele sale gemete aduceau de departe... chiotele de vînătoare ale bătăiașilor. ODOBESCU, S. A. 83.
6. [DLRM] BĂTĂIAȘ, bătăiași, s. m. (Rar) Gonaci, hăitaș. – Din bătaie + suf. -aș.
7. [Șăineanu, ed. VI] bătăiaș m. gonaciu care străbate pădurea, făcând sgomot spre a ieși vânatul la pușcași: chiotele de vânătoare ale bătăiașilor OD.
8. [Scriban] bătăĭáș m. (d. bătaĭe). Hăitaș, cel care gonește vînatu spre vînător.
9. [DOOM 3] bătăiaș (rar) s. m., pl. bătăiași
10. [DOOM 2] bătăiaș (rar) s. m., pl. bătăiași
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL