1. [DEX '09] BASTARN, -Ă, bastarni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aparținând unei populațiii de origine germanică, stabilită la est de munții Carpați (sec. II Î.H.) și asimilată mai târziu de geto-daci. 2. Adj. Care aparținea bastarnilor (1), privitor ia bastarni. – Din lat. Bastarnae.
2. [MDA2] vastarni smp vz bastarni
3. [DEXI] bastárni s.m. pl. Populație de origine germanică, ce a migrat din regiunea dintre Oder și Elba în principal în spațiul de la răsărit de Carpați, ajungînd în sec. 2 î.Hr., în regiunea Dunării inferioare, fiind asimilată parțial de geto-daci. • /<lat. Bastamae, -arum.
4. [Șăineanu, ed. VI] Bastarni pl. popor puternic, originar din Germania, se așeză mai întâi pe malurile Nistrului și în munții Carpați (Alpii Bastarnici). Către finele sec. II d. Cr., Bastarnii, alungați de Goți, începură să infesteze Dacia.
5. [DOOM 3] bastarn adj. m., s. m., pl. bastarni
6. [DOOM 2] bastarn adj. m., s. m., pl. bastarni
7. [DOOM] bastarni s. m. pl.
8. [DE] BASTÁRNI ({i}) s. m. pl. Populație de origine germanică, stabilită la E de Munții Carpați (sec. 2 î. Hr.) și asimilată în parte de geto-daci.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL