1. [MDA2] bașoldină sf [At: TDRG / Pl: ~ni / A și: -șo- / E: ns cf bașordină] (Reg) 1-2 Bașordină (1-2).
2. [DEXI] bașoldină s.f. (arg.) Bașoaldă. • pl. -e. și bașordínă s.f. /de la bașoaldă.
3. [CADE] *BAȘOLDINĂ (pl. -ne) sf. pop. (JIP.) Femeie destrăbălată, desfrînată.
4. [Scriban] bașoldínă f., pl. e (cp. cu rus. lóšadi, cal, lošadinyĭ, de cal). Est. Iron. Femeĭe grasă. Bașoaldă. – Și bașordină; în Olt. pașortină. V. balcîză, halotcă, lostopană, malercă, mărhaĭe.
5. [MDA2] pașoldie[1] sf vz bașoldină
6. [DEXI] bașordínă s.f. v. bașoldină.
7. [CADE] BAȘARDINĂ (pl. -ine) sf. pop. BAȘOLDINĂ.
8. [CADE] BEȘOANDRĂ (pl. -dre) sf. = BAȘOLDINĂ.
9. [DER] bașoldină (bașoldine), s. f. – Femeie grăsană, umflată. – Var. bașo(a)ld(in)ă, bașerdină, bașoldie, beșoandră. Origine obscură. Este cuvînt expresiv, modificat în mod capricios prin false analogii, și bazat pe un prim element ușor de distins: vb. a băși (Tiktin, DAR); țig. bašav „a cînta la un instrument” (Graur 126), cu semantism greu de înțeles; sau mai probabil țig. beš „așază-te”. Rezultatul pare a fi fost apropiat, prin etimologie populară, de șoldie „cu șolduri mari, lată în șolduri”, de la șold, cf. și șoldină; ar putea fi prin urmare o formație, sau cel puțin o interpretare glumeață, ca în baș-calic, baș-rachiu, baș-răzeș, și ar însemna „toată numai carne”, sau „umflată ca o șuncă”. În beșoandră este evidentă contaminarea cu băși și beșniță. Scriban preferă să plece de la rus. lošadĭnyĭ „căluț”.[1]
10. [Argou] bașoldină, bașoldine s. f. 1. femeie neglijentă, grasă și greoaie 2. femeie destrăbălată, ușuratică 3. femeie de moravuri ușoare; prostituată
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL