1. [MDA2] băsnaș sm [At: MUMULEANU, ap. GCR II, 248/30 / V: băzn-[1] / Pl: ~i / E: basn(ă) +aș] (înv) 1 Lingușitor. 2 Mincinos.
2. [CADE] BĂSNAȘ sm. = BĂSNAR.
3. [Șăineanu, ed. VI] băsnaș m. cel ce spune basme la șezători.
4. [Scriban] băsnáș m. (d. basn). Vechĭ. Povestitor. Mincinos, farsor.
5. [DEX '09] BĂSNAR, băsnari, s. m. (Înv.) Persoană care scornește basne, povestiri mincinoase, relatări false. – Basnă + suf. -ar.
6. [MDA2] băsnar sm [At: ZILOT, CRON. 342 / Pl: ~i / E: basn(ă) + -ar] 1-2 (Înv) Persoană care spune (sau inventează) basme Si: bâguitor, bărfitor.
7. [DEXI] băsnar s.m. (înv.) Persoană care spune sau născocește basne, povestiri mincinoase, relatări false. • pl. -i. /basnă + -ar.
8. [CADE] †BĂSNAR sm. Care istorisește basme, povestiri mincinoase, fabule: au făcut ca marele istoric să nu mai fie tratat de ~ (I.-GH.) [basn].
9. [DLRLC] BĂSNAR, băsnari, s. m. (Învechit) Cel care spune sau născocește basme, născocitor de povestiri fantastice și mincinoase. Au venit împrejurări cari... au făcut, ca marele istoric [Herodot] să nu mai fie tratat de băsnar! GHICA, S. 294.
10. [DLRM] BĂSNAR, băsnari, s. m. (Înv.) Persoană care născocește povestiri fantastice, mincinoase. – Din basn (= basm) + suf. -ar.
11. [DOOM 3] băsnar (rar) s. m., pl. băsnari
12. [DOOM 2] băsnar (rar) s. m., pl. băsnari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL