1. [DEX '09] BASNĂ, basne, s. f. (Înv.) Povestire, relatare mincinoasă, scornită, falsă; băsnire. – Din sb. basna. Cf. bg. basnea.
2. [MDA2] basnă sf [At: DA / Pl: ~sne / E: srb basna] (Înv) 1 Povestire falsă. 2 Relatare mincinoasă.
3. [DEXI] básnă s.f. (înv.) Povestire, relatare mincinoasă, falsă; (înv.) băsnire. • pl. -e. /<srb. basna.
4. [CADE] ‡BASNĂ (pl. -ne) sf. Povestire mincinoasă, fabulă, legendă: ne învață pre noi această ~ că neamul omenesc nu poate fi norocos (ȚICH.) [basn].
5. [DEX '98] BASNĂ, basne, s. f. (Înv.) Povestire, relatare mincinoasă, scornită, falsă; băsnire. – Din scr. basna. Cf. bg. basnea.
6. [DLRLC] BASNĂ, basne, s. f. (Învechit) Născocire, scornitură. Un vînător... povestea cui vrea să-l asculte o mulțime de întîmplări minunate, care de cînd lumea nu trecuse nimănui nici prin vis, și la toate aceste basne nu lipsea niciodată de a aduce ca martor pe biată slugă. ODOBESCU, S. III 44. Iar tiranul aprins de mănie Că am cutezat a grăi de acele Basne, și care nu pot să fie Lucruri de rușine și mișele, Porunci să-l bată peste față Pentru vorba proastă și îndrăzneață. BUDAI-DELEANU, Ț. 172.
7. [DLRM] BASNĂ, basne, s. f. (Înv.) Născocire, scornitură; minciună. – Din basn (= basm).
8. [Scriban] basn n., pl. e și (rar) basnă f., pl. e (vsl. basnŭ, poveste; bg. basnea, sîrb. basna, rus. basnĭ, básnĕa). Vechĭ. Poveste, narațiune fabuloasă p. copii. Fig. Scornitură, minciună. Azĭ în vest basm.
9. [DOOM 3] basnă (înv.) s. f., art. basnei; pl. basne
10. [DOOM 2] basnă (înv.) s. f., art. basnei; pl. basne
11. [Onomastic] BASNĂ subst. 1. Basniu, Ion (Puc 297, 397). 2. Basneșu (16 B II 385). 3. Băsna, boier (17 A IV 428); Băsnești t. (Glos).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL