1. [MDA2] băsmit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: băsmi] (Înv) 1-2 (D. basme) Care este inventat (sau spus). 3 (D. invenții și minciuni) Care este spus.
2. [MDA2] băsmit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: băsmi] 1-4 (Înv) Băsnire (1-2, 4-5).
3. [DLRLC] BĂSMIT, -Ă adj. v. băsnit.
4. [MDA2] băsmi vt [At: CV, 1949, nr. 8, 32 / Pzi: ~mesc / E: basm] 1-4 (Înv) A băsni (1-2, 4-5).
5. [MDA2] băsnit2, ~ă a [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 383/8 / Pl: ~iți, ~e / E: băsni] 1 Povestit2. 2 (Pex) Scornit2.
6. [DLRLC] BĂSNIT, -Ă, băsniți, -te, adj. (Învechit și, rar, popular) Scornit, născocit. (Atestat în forma băsmit) L-au văzut mare, mare de tot și fioros... fioros ca dihăniile băsmite. POPA, V. 218. – Variantă: băsmit, -ă adj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL