1. [MDA2] bașlâc sn [At: (a. 1792) TARIF, ap. ȘIO / V: ~lic / Pl: ~uri, ~licuri / E: tc bašl] 1 (Tcm; rar) Căpețel. 2 (Reg; îf bașlic) Căpătâi crestat și, adesea, înflorit al stâlpilor unei case Si: capitel. 3 (Îe) A ajunge de ~lic A ajunge de râs.
2. [MDA2] bașlic sn vz bașlâc
3. [CADE] ❍BAȘLIC (pl. -icuri) sn. 💒 Căpătîiul crestat și uneori înflorit al stîlpilor casei, capitel [tc.].
4. [Șăineanu, ed. VI] bașlic n. căpătâiul crestat al stâlpilor unei case țărănești numit și căciulă. [Turc. BAȘLYK, coif, glugă].
5. [Scriban] bașlíc n. pl. e (tusc. bašlyk, id., d. baš, cap; ngr. basliki, bg. bašlyk. V. ișlic). Rar azĭ. Capișon, glugă (și uneori „baĭder”). Căpețeală. Capițel. V. calup.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL