1. [MDA2] bășcălui [At: M. CHIRIȚESCU, CONV. LIT. XLIV, II, 78 / Pzi: ~esc / E: bașca + -ălui] (Înv) 1-2 vtr A (se) despărți. 3 vi (Spc) A accepta termenii unui partaj.
2. [CADE] BĂȘCĂLUI (-uesc) I. vb. tr. A despărți, a deosebi, a separa. II. vb. refl. A se despărți unul de altul, a se deosebi, a se separa [bașca].
3. [Șăineanu, ed. VI] bășcăluì v. a separa.
4. [Scriban] bășcăluĭésc v. tr. (d. bașca). Munt. Separ: icrele fură bășcăluite de de măruntaĭe (VR., 8, 7-8, 50). – Și bășcuĭesc. (ChN., I, 248), V. deschilinesc.
5. [DAR] bășcălui, bășcăluiesc, vb. IV (înv.) a alege, a despărți; a lua în plus.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL