1. [MDA2] bărnuț, ~ă a [At: RETEGANUL, TR. 186 / E: mg barna „brun” + -uț] 1-2 (Trs; șhp) Brunețel (1-2)[1].
2. [CADE] BĂRNUȚ adj. Trans. – BĂRNACIU [ung. barna].
3. [Șăineanu, ed. VI] Bărnuț (Simion) m, erudit jurisconsult român, profesă mai întâi la liceul din Blaj, luă parte activă la mișcarea ardeleană dela 1848 și funcționă apoi până la moarte ca profesor la facultatea juridică din Iași: al său Drept public al Românilor ridică excluzivismul la rangul de dogmă juridică (1808-1864).
4. [Onomastic] Bărnuț v. Varnava II 6.
5. [DAR] bărnuț, -ă, bărnuți, -e, adj.(reg.) oacheș, negricios.
6. [DRAM 2021] bărnuț, adj. v. bărnaci.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL