1. [DEX '09] BÂRLIGA, pers. 3 bârligă, vb. I. Tranz. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus; a îmbârliga. – Et. nec.
2. [MDA2] bârliga v [At: CARAGIALE, S. 80 / V: s~[1] / Pzi: ~lig / E: vsl брл + rom cârlig, încârliga] (D. animale) A(-și) întoarce coada cu vârful în sus.
3. [MDA2] vârliga[1] v vz bârliga
4. [DEXI] bîrliga vb. I. tr. (reg.; despre vite) A(-și) îmbîrliga coada. • prez.ind. pers. 3 bîrligă. /cf. cîrlig, încîrliga.
5. [CADE] BÎRLIGA vb. tr. A-și ridica, a-și încîrliga coada în sus: Prian se ’nfipse în copite și bîrligă coada (CAR.).
6. [DEX '98] BÂRLIGA, pers. 3 bârligă, vb. I. Tranz. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus; a îmbârliga. – Et. nec.
7. [DLRLC] BÎRLIGA, bîrlig, vb. I. Tranz. (Despre animale) A ridica coada cu vîrful. în sus, a încîrliga. Priian se-nfipse în copite și bîrligă coada.. CARAGIALE, O. I 308. ♦ (Mai rar despre oameni) A răsuci mustățile în sus. Clip își bîrligase grozav mustățile; păreau doi vrăbioi grași, gata să-i zboare de sub nas. CAMILAR, TEM. 318. – Variantă: îmbîrliga vb. I.
8. [DLRLC] ÎMBÎRLIGA vb. I v. bîrliga.
9. [DLRM] BÎRLIGA, pers. 3 bîrligă, vb. I. Tranz. A-și încîrliga coada în sus. [Var.: îmbîrliga vb. I]
10. [Scriban] bîrlig V. îmbîrlig.
11. [Scriban] îmbîrlíg și învîrlig, a -á v. tr. (met. d. bg. vŭrgálĕam, rostogolesc). Țin coada drept în sus, ca caiĭ cînd fug speriațĭ, ca veverițele ș. a.: a fugi cu coada’mbîrligată. – Și bîrl- și vîrl-. Mrom. anvîrligat, înconjurat.
12. [DER] bîrliga (-g, -at), vb. – 1. A ridica, a îmbîrliga coada animalelor. – 2. A da formă de spirală. – 3. (Arg.) A (se) complica, a (se) agrava o situație. – Var. îmbîrliga, (în)vîrliga. Mr. amvîrlig. Creație expresivă, a cărei formulă coincide cu rădăcina sl. brl-, care exprimă aceeeși ideea de „mișcare în spirală” (DAR). – Der. (îm)bîrligătură, s. f. (acțiunea de a da formă de spirală).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL