1. [DEX '09] BÂRFITOR, -OARE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.
2. [MDA2] bârfitor, ~oare smf, a [At: MINEIUL (1776), 612/1 / Pl: ~i, ~oare / E: bârfi + -(i)tor] 1-2 (Persoană) care bârfește.
3. [Șăineanu, ed. VI] bârfitor a. și m. 1. care bârfește sau vorbește de rău: lumea rea și bârfitoare; 2. care spune fleacuri, flecar.
4. [DEXI] bîrfitor, -oare s.m., s.f., adj. (Persoană) care bîrfește; (înv.) bîrfelnic. • pl. -ori, -oare. /bîrfi + -tor.
5. [CADE] BÎRFITOR, -TOARE adj. și sm. f. Care bîrfește: gurile bîrfitoare ziceau că este fiu din flori al Iui Ștefan-Vodă (ISP.); ai dori să le mai scurtezi limba acelor ~i? (CAR.).
6. [DLRLC] BÎRFITOR, -OARE, bîrfitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Persoană) care bîrfește. Porunci bucătăresei să o ia [pe găinăreasă] mai de aproape, spre a nu cădea în gurile bîrfitorilor. ISPIRESCU, L. 309.,
7. [DLRM] BÎRFITOR, -OARE, bîrfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bîrfește. – Din bîrfi + suf. -(i)tor.
8. [Scriban] bîrfitór, -oáre adj. Calomniator.
9. [DOOM 3] bârfitor adj. m., s. m., pl. bârfitori; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoare
10. [DOOM 2] bârfitor adj. m., s. m., pl. bârfitori; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL