1. [MDA2] bârcâi[1] v vz zbârcăi
2. [MDA2] zbârcăi2 v vz zbârcâi1
3. [MDA2] zbârcăi1 vt [At: L. ROM. 1961, nr. 1, 24 / V: ~câi / Pzi: zbârcăi / E: ns cf berc] (Reg) 1 A scotoci în grabă și pe furiș. 2 (Csnp; îf zbârcâi) „A lua pe deasupra din ceva”. 3 (Reg) A cosi2 (1).
4. [MDA2] zbârcâi1 vt [At: SCRIBAN, D. / V: ~căi / Pzi: zbârcăi și ~esc / E: z- + bârcâi] (Reg) 1-2 (C. i. animale domestice) A mulge (sau a suge) (greu) până la ultima picătură de lapte Si: (reg) zbăncăni, zbârcoti. 3 A mâzgăli.
5. [MDA2] zbârcâi2[1] v vz zbârcăi1
6. [CADE] ❍BÎRCÎI (-cîiu) vb. tr. Mold. A scotoci, a cotrobăi (RV.-CRG.).
7. [Scriban] bîrcîĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (vsl. brŭkati, sîrb. brkati, bg. bŭrkam, amestec, deranjez. V. obîrcuĭ, burcut, zbîrcesc. Cp. cu zbîrnîĭ). Sud. Murdăresc, mîzgălesc cu creĭonu orĭ cu condeĭu, vorbind de cărțĭ și de caĭete. V. intr. Olt. Obîrcuĭ, orbăcăĭ, rătăcesc mult pînă nemeresc. V. refl. Mă scotocesc (pin buzunare) ca să găsesc ceva. – Și zbîrcîĭ, (ca sîrb. zbrka, amestecătură, dezordine), mîzgălesc; mozolesc țîța ca să se scurgă tot laptele, vorbind de vițel dup ce s’a muls vaca. V. bodicăĭ.
8. [Scriban] zbîrcîĭ și -ĭésc, V. bîrcîĭ.
9. [DER] bîrcîi (-iesc, it), vb. – A murdări, a mînji. – Var. zbîrcîi (cu der.). Sb. brkati, bg. bărkam „a amesteca” (Scriban). Pentru var., cf. sb. zbrka „dezordine”. – Der. bîrcîială, s. f. (acțiunea de a murdări; muncă murdară). Probabil de aceeași origine este cuvîntul zbîrci, interj., cu care copiii indică o greșeală la joc, și der. său a zbîrci „a greși, a nu nimeri”, cf. sb. zabrkati „a greși, a pierde”, care în general se confundă cu a zbîrci „a încreți, a mototoli”. Pe de altă parte, din familia bg. bărkam „a amesteca” pare a face parte brăcaci, s. n. (ceaun), cf. bg. bărkalka, bărkačka (lingură de spumă).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL