1. [DEX '09] BĂRBÂNȚĂ, bărbânțe, s. f. (Reg.) Vas de lemn făcut din doage, în care se păstrează mai ales lapte și brânzeturi. [Var.: berbință s. f.] – Din magh. berbence.
2. [MDA2] bărbânță sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 206 / V: (reg) berbin~, berbeniță, berben~, ~ban~ / Pl: ~țe / E: mg berbence, börbönce] 1 (Reg) Vas de lemn (de brad) făcut din doage, pentru păstrarea laptelui, brânzeturilor și, mai rar, a băuturilor spirtoase Si: bătâi, butoiaș, putinică. 2 (Reg; îf berbeniță) Vas de lemn pentru pus brânza la sărat. 3 (Mol; înv) Taxă plătită pentru intrarea în breasla ciubotarilor. 4 (Bot; îf berbeniță) Dovleac (mare) Si: bostan (Cucurbita). 8 (Ent; Buc) Nimfa de furnică Cf cocon, sac, săcușor.
3. [DEX '09] BERBINȚĂ s. f. v. bărbânță.
4. [MDA2] bărbanță sf vz bărbânță
5. [MDA2] bărbință sf vz berbință
6. [MDA2] berbanță sf vz bărbânță
7. [MDA2] berbență sf vz bărbânță
8. [MDA2] berbință sf vz bărbânță
9. [MDA2] brebeniță sf vz bărbință
10. [DEXI] bărbînță s.f. (reg.) 1 Vas de lemn, făcut din doage, în care se păstrează lapte, brînză etc. 2 Vas de lemn în care se pune brînza la sărat. 3 (înv.; în Mold.) Taxă care se plătea pentru a intra în breasla ciubotarilor. • pl. -e. și berbeniță, berbință s.f. /<magh. berbence, börbönce.
11. [DEXI] berbeniță s.f. v. bărbînță.
12. [DEXI] berbință s.f. v. bărbînță.
13. [CADE] BĂRBINȚĂ – BĂRBÎNȚĂ.
14. [CADE] BĂRBÎNȚĂ, BERBÎNȚĂ (pl. -ințe, -ințe) sf. 1 🐑 Putinică, hîrdău lung făcut din doage de lemn (uneori înfundat la amîndouă capetele) în care se ține brînza și laptele de oi (🖼 367); proverb: cînd e brînză, Nu i ~, cînd are de unele, îi lipsesc altele ¶ 2 Bucov. (MAR.) 🐙 Nimfa furnicii, în forma unui săculeț, numită și „ou de furnică” [ung. berbence].
15. [CADE] BERBENIȚĂ = BĂRBÎNȚĂ.
16. [CADE] BERBINȚĂ = BĂRBÎNȚĂ.
17. [DLRLC] BĂRBÎNȚĂ, bărbînțe, s. f. Vas de lemn făcut din doage (uneori înfundat la amîndouă capetele), servind la păstrarea laptelui și a brînzeturilor, mai rar a băuturilor spirtoase. Ciobanii... dobîndiseră voie... să se înfățișeze și să închine brînză în bărbînțe. SADOVEANU, F. J. 364. Brînză... rasă de pe bărbînță. ȘEZ. III 146. ♦ Expr. Cînd e brînză, nu-i bărbînță = cînd ai una, îți lipsește alta. – Variantă: berbință s. f.
18. [DLRLC] BERBINȚĂ s. f. v. bărbînță.
19. [DLRM] BĂRBÎNȚĂ, bărbînțe, s. f. (Reg.) Vas de lemn făcut din doage, în care se păstrează lapte și brînzeturi, mai rar băuturi alcoolice. ◊ Expr. Cînd e brînză, nu-i bărbînță = cînd ai una, îți lipsește alta. [Var.: berbință s. f.] – Magh. berbence.
20. [Șăineanu, ed. VI] bărbință f. V. berbință.
21. [Șăineanu, ed. VI] berbință f. putineiul în care se frământă cașul: când e brânză nu-i berbință. [Ung. BERBENCE].
22. [Scriban] bărbînță V. berbință.
23. [Scriban] berbínță (sud) și bărbînță și brăbință (nord) f., pl. e (ung. berbence și börbönce, butoiaș; rut. berbenicea). Putinică de pus brînză, lapte ș.a. Prov. Cînd e brînză, nu-i berbință, cînd aĭ una, n’ai alta, totdeauna îți lipsește ceva. Butoĭaș (de vin, de rachiŭ). Mold. Vechĭ. Taxa pe care o plătea cel ce vrea să intre în breasla cĭobotarilor.
24. [DOOM 3] bărbânță (reg.) s. f., g.-d. art. bărbânței; pl. bărbânțe
25. [DOOM 2] bărbânță (reg.) s. f., g.-d. art. bărbânței; pl. bărbânțe
26. [IVO-III] berbință, -țe.
27. [DER] berbință (berbințe), s. f. – 1. Vas, putină, mai ales pentru a păstra brînza. – 2. (Înv.) Taxă de intrare în breasla cizmarilor. – 3. Larvă de furnici. Mag. berbence, de unde provine și rut. berbenicja (Cihac, II, 481; Gáldi, Dict., 84; Treml, Hung. Jb., II, 296). Miklosich, Fremdw., 77 și Wander., 12, cred că termenul rut. provine din rom.; urmînd pe același drum, Drăganu, Dacor., VI, 262, respinge ideea că mag. poate fi sursa cuvîntului rom.; dar fără a oferi altă explicație mai plauzibilă; iar în Dacor., VII, 216, se referă la sl. ber „contribuție”, cf. bir.
28. [DRAM 2021] bărbânță, bărbânțe, (berbință), s.f. (reg.) Vas de lemn, confecționat din doage, legate cu două arcuri de fier, utilizat la păstrarea brânzei în timpul iernii; putină: „Până țăsă-un cot de pânză / Mânc-o bărbânță de brânză” (Ștețco, 1990: 221). ■ „Cașul se sfărmițează și să sară. Se frământă bine, apoi se așază în bărbânță. Brânza care este menită să rămână pe iarnă trebuie ermetic înfundată în bărbânță; în scopul acesta se pune pe deasupra brânzei un strat de lut, iar pe deasupra, fundul de lemn” (Bârlea, 1924, II: 646). ■ (onom.) Bârbință, poreclă în Bârsana. – Cf. magh. berbence, börbönce „butoiaș” (MDA, DEX).
29. [DRAM 2015] bărbânță, bărbânțe, (berbință), s.f. – (reg.) Vas de lemn, confecționat din doage, legate cu două arcuri de fier, utilizat la păstrarea brânzei în timpul iernii; putină: „Cașul se sfărmițează și să sară. Se frământă bine, apoi se așază în bărbânță. Brânza care este menită să rămână pe iarnă trebuie ermetic înfundată în bărbânță; în scopul acesta se pune pe deasupra brânzei un strat de lut, iar pe deasupra, fundul de lemn. Astfel este pregătit peste timpul iernii; de regulă se întoarce bărbânța cu gura în jos, să curgă ceva izvarniță, ce ar fi în brânză” (Bârlea, 1924, II: 646); „Că ai tri berbinț cu brânză” (Papahagi, 1925: 228); „Până țăsă-un cot de pânză / Mânc-o bărbânță de brânză” (Ștețco, 1990: 221). ♦ (onom.) Bârbință, poreclă în Bârsana (Lenghel, 1979: 132). – Cf. magh. berbence, börbönce „butoiaș” (MDA, DEX), ucr. berbenicja (Cihac, Gáldi). Termenul ucr. provine din rom. (Miklosich, Drăganu).
30. [DRAM] bărbânță, -e, (berbință), s.f. – Vas de lemn, confecționat din doage, legate cu două arcuri de fier, utilizat la păstrarea brânzei în timpul iernii; putină: „Cașul se sfărmițează și să sară. Se frământă bine, apoi se așază în bărbânță. Brânza care este menită să rămână pe iarnă trebuie ermetic înfundată în bărbânță; în scopul acesta se pune pe deasupra brânzei un strat de lut, iar pe deasupra, fundul de lemn. Astfel este pregătit peste timpul iernii; de regulă se întoarce bărbânța cu gura în jos, să curgă ceva izvarniță, ce ar fi în brânză” (Bârlea 1924 II: 646); „Că ai tri berbinț cu brânză” (Papahagi 1925: 228); „Până țăsă-un cot de pânză / Mânc-o bărbânță de brânză” (Ștețco 1990: 221). Bârbință, poreclă în Bârsana (Lenghel 1979: 132). – Cf. magh. berbence > ucr. berbenicja (Cihac, Gáldi, DEX); Termenul rutean provine din rom. (Miklosich, Drăganu); Terminologia pastorală este preponderent autohtonă.
31. [DLRLV] BERBENIȚĂ s. f. v. berbință.
32. [DLRLV] BERBINȚĂ s. f. (Olt., Ban.) Butoiaș. B: Umple berbenițele de vin. CES 1700, 47v. Ia săcurea și sfărîmă berbenițele. CES 1700, 47v. C: Berbeniczĕ. AC, 330. // B: Umple berbințele de vin. CES 1742, 58v. Ia săcurea și sfărîmă berbenițele. CES 1742, 58v. Variante: berbeniță (AC, 330; CES 1700, 47v; CES 1742, 58v). Etimologie: magh. berbence, börbönce; cf. și ucr. berbenýca. Cf. barilcă, budăi, buduroi, buriu.
33. [DRAM 2021] berbință, s.f. v. bărbânță („putină”).
34. [DRAM 2015] berbință, s.f. – v. bărbânță („putină”).
35. [DRAM] berbință, s.f. – v. bărbânță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL