1. [DEX '09] BĂRBIERIT s. n. Acțiunea de a (se) bărbieri. [Pr.: -bi-e-] – V. bărbieri.
2. [MDA2] bărbierit2, ~ă a [At: GALAN, Z. R. 362 / E: bărbieri] 1 Care are barba rasă. 2 (Fig) Care este mințit2. 3 (Fam; fig) Care este înșelat2. 4 (Fam; fig) Care este bătut2. 5 (Fam; fig) Care este păcălit2 cu vorba.
3. [MDA2] bărbierit1 sn [At: SEVASTOS, N. 89 / Pl: ~uri / E: bărbieri] 1 Ras1. 2 Mințit1. 3 (Fig) Exagerat1. 4 (Fam; fig) înșelat1. 5 Bătut1. 6 (Fam; fig) Păcălit1. 7 (Fam) Lăudat.
4. [DEXI] bărbierit2, -ă adj. 1 (despre bărbați) Care are barba rasă. 2 Fig. (fam.) Înșelat, mințit. ◊ sil. -bi-e-. pl. -ți, -te. /v. bărbieri.
5. [DEXI] bărbierit1 s.n. Faptul de a (se) bărbieri. • sil. -bi-e-. /v. bărbieri.
6. [DEX '98] BĂRBIERIT s. n. Acțiunea de a (se) bărbieri. [Pr.: -bi-e-] – v. bărbieri.
7. [DLRLC] BĂRBIERIT s. n. Acțiunea de a (se) bărbieri. – Pronunțat: -bi-e-.
8. [DLRM] BĂRBIERIT s. n. Acțiunea de a (se) bărbieri. [Pr.: -bi-e-]
9. [DEX '09] BĂRBIERI, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.
10. [MDA2] bărbieri [At: NEGRUZZI, S. I, 1997 P: ~bi-e- / Pzi: ~resc / E: bărbier] 1 vt A rade barba (cuiva) Si: (reg) a bărgi. 2 vr A-și rade barba. 3 vi (Fig) A minți. 4 vi (Fig) A exagera (cu rea-credință). 5 vt (Fam; fig) A înșela. 6 vt (Fam; fig) A trage cuiva o bătaie. 1 vt A păcăli pe cineva cu vorba. 8 vr A se lăuda.
11. [DEXI] bărbieri vb. IV. 1 tr., refl. A(-și) tăia barba; a se rade. 2 refl. Fig. (fam.) A se lăuda mințind. 3 tr. Fig. (fam.) A înșela, a păcăli. • sil. -bi-e-. prez.ind. -esc. /bărbier + -i.
12. [CADE] BĂRBIERI (-eresc) I. vb. tr. 1 A rade pe cineva ¶ 2 familiar A înșela ¶ 3 ⊕A minți II. vb. refl. A se rade [bărbier].
13. [DLRLC] BĂRBIERI, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia barba, a rade. Potrivise ciobul de oglindă pe marginea unei polițe și-și bărbierea cu greutate barba mare, încîlcită. GALAN, Z. R. 388. Pentru un gologan din cei căpătați i-a bărbierit un meșter. PAS, L. I 62. ◊ Refl. Eu taman mă bărbieream pe prispă. PREDA, Î. 117. ◊ Refl. reciproc. Se tunseseră și se bărbieriseră ei între ei. PAS, L. I 73. 2. Refl. (Familiar) A se lăuda pe sine, mințind. Taci, măi, nu te bărbieri! STANCU, D. 350. – Pronunțat: -bi-e-.
14. [DLRM] BĂRBIERI, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (-și) tăia barba; a (se) rade. 2. Refl. (Fam.) A se lăuda în mod exagerat; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.
15. [Șăineanu, ed. VI] bărbierì v. a tunde sau a rade pe cineva.
16. [Scriban] 2) bărbierésc v. tr. (d. bărbier; ngr. barberizo). Fam. Rad barba. V. refl. Mă rad. Fig. Mă laud, torn la palavre.
17. [DOOM 3] bărbierit (desp. -bi-e-) s. n.
18. [DOOM 2] bărbierit (-bi-e-) s. n.
19. [DOOM 3] bărbieri (a ~) (desp. -bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbieresc, 3 sg. bărbierește, imperf. 1 bărbieream; conj. prez. 1 sg. să bărbieresc, 3 să bărbierească
20. [DOOM 2] bărbieri (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbieresc, imperf. 3 sg. bărbierea; conj. prez. 3 să bărbierească
21. [MDO] bărbieri
22. [Argou] bărbieri, bărbieresc v. r. a se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL